Victor Ponta si Liviu Dragnea la Spitalul Judetean Alexandria

Liviu Dragnea si Crin Antonescu la Alexandria după depunerea candidaturilor la alegerile parlamentare

32 de ani fără Marin Preda

Astăzi se împlinesc 32 de ani de la moartea  genialului scriitor Marin Preda. O zi în care ar trebui să ne îndreptăm faţa către valorile româneşti. Operele lui Preda au presărat zvâgniri ale conştiinţei peste cultura şi literatura română, dezbrăcând trupul unor adevăruri necontenite.
Astăzi ar trebui să ne amintim de Marin Preda, ar trebui să-l citim, să-l admirăm, să-i validăm talentul şi priceperea şi nu ar trebui să răscolim trecutul.
Moartea sa a fost una învăluită în mister, drept pentru care au existat întotdeauna suspiciuni. Fără Marin Preda suntem mult mai săraci…. Vorba poetului Adrian Păunescu: Eu cred că ai plecat pe undeva, la ora când tresare bobu-n orz, Si ai uitat şi nu te-ai mai întors… Mi-e dor Moncher, mi-e tare dor de dumneata…

ŞOBOLANUL

Şobolanul, conform dex este un   mamifer rozător omnivor din familia muridelor, mai mare decât șoarecele, cu coada lungă acoperită cu solzi în formă de inele, care trăiește în jurul locuințelor, hambarelor, depozitelor etc., provocând mari stricăciuni. Asta face ca şobolanul, cel mai perspicace mamifer care simte pericolele, atunci cînd se apropie viitura, este primul care dă să fugă, de sub temelia casei pentru a scăpa din calea primejdiei. Găsiti, dragi cititori, vreun episod petrecut în aceste zile care să aibă în rol principal şobolanii?... Aceste animale care ani de zile au supt vlaga gospodarului şi agoniseala lui, lăsându-l de multe ori aşa cum l-a creat Dumnezeu... Noi spunem că da! Viitura se poate lesne asocia cu moţiunea de cenzură care se discută mâine în Parlament iar şobolanii, temători cum îi ştim pentru viaţa lor, nu a semenilor lor, dau sa fugă şi să se adăpostească de furia apelor. Sobolanul este şi un bun barometru, el ştie cel mai bine dacă pericolul este real, devastator. Ei bine, de data asta, pericolul este iminent iar urmările nu vor fi nici pe departe pe placul  rozătoarelor. Ştiu ce le aşteată şi fug încercând să se lepede de Satana şi să jure că nu ei au ridicat ca şobolanii mâna pentru a "scurta" pensia amărîtului de român sau salariul prăfuit al bugetarului. Acum dau bir cu fugiţii si se numesc mai nou, sau dintotdeauna …traseişti. Bine că nu s-a dat încă legea prostituţiei, că ar fi adăugat la faptele lor infracţionale încă un capăt de acuzare - vinovat de prostituţie politică.

51 de ani de la moartea "Patriarhului" literaturii române

Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman - d. 8 martie 1961, București) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână , traducător al Bibliei în limba românăS-a născut în familia unui țăran care era căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este hirotonit preot și, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chișinău. În perioada interbelică desfășoară o susținută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, și editează revistele „Cronica” și „Spicul”, care apar în perioada 1915-1918.

Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954).

Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu).
A desfășurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost restituit și publicat postum.

După 1944, este prezent în viața literară sau politică, este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în Marea Adunare Națională și primește Ordinul Muncii, clasa întâi în 1954.

A călătorit în Țara Sfântă, în Ungaria, Italia, Grecia, Egipt.
După o congestie cerebrală, își va petrece ultimii ani de viață în pat.

În Israel, primăria orașului Ierusalim a numit o piațetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuției sale la promovarea înțelegerii între creștini și evrei, inclusiv în timpurile când omenirea a fost pusă greu la încercare.

La  Rosiorii de Vede, Şcoala generală nr. 3 îi poartă numele.

Sărbătoarea dragostei, zi neagră pentru istoria mişcării socialiste româneşti

24 februarie este sarbatoarea dragostei dar, din pacate, aceasta zi reprezinta si una dintre cele mai negre zile ale miscarii socialiste romanesti. In aceasta zi de 24 februarie 1948 este demis din funcția de ministru al Justiției in mod abuziv si la ordinal Moscovei, Lucretiu Patrascanu. Om politic, sociolog, economist, jurist, filosof ("singurul marxist roman"), cu un doctorat in Germania, sef al delegatiei Romaniei la negocierile pentru semnarea armistitiului de la 23 august 1944 - Lucretiu Patrascanu este omul care "n-a inteles, pana la capatul vietii, in ce partid se afla". Intr-o vreme in care era un lucru rau sa fii intelectual, Patrascanu a generat adversitatea tuturor comunistilor. Din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, i s-a inscenat un proces si a fost condamnat la moarte, dar a refuzat sa depuna o cerere de comutare a pedepsei in inchisoare pe viata. Intrebat daca mai are ceva de adaugat inainte de a fi impuscat, ar fi zis: "hai, terminati mai repede ce ati inceput!". Unul dintre motivele care au dus la suprimarea lui Patrascanu, l-a reprezentat declaratia lui in fata studentilor in Aula Universitatii din Cluj, care a ramas celebra peste timp: “ inainte de a fi comunist, sunt roman!”

La data de 17 aprilie 1954, este executat cu sange rece, pe la spate,  in penitenciarul Jilava, de un colonel de Securitate, In anul 1968, colonelul se sinucide, dupa ce isi executa cu sange rece sotia si copii, nemaiputand trai cosmarul executiei lui Patrascanu. Lucretiu Patrascanu, ramane unul dintre cei mai ilustri reprezentanti ai miscarii socialiste romanesti.

13 ani fără Niculae Cerveni

La data de 16 ianuarie 2004 s-a stins din viaţă cel ce a fost şi va rămâne veşnic în sufletele noastre, NICULAE CERVENI, simbol al apărării idealurilor de dreptate şi adevăr.
NICULAE CERVENI, avocat de prestigiu, politician de marcă, un soţ, un tată, dar nu în ultimul rând, un adevărat prieten ce s-a distins prin prietenia şi generozitatea de care a dat dovadă.
NICULAE CERVENI s-a născut la 19 martie 1926 în comuna Cervenia, judetul Teleorman, într-o familie de tărani. A urmat cursurile şcolii generale si apoi Liceul Mihai Viteazu din Bucureşti, fiind apreciat ca un elev incisiv, dornic de cunoaştere şi învăţătură.
Primii ani de studentie îi începe la Facultatea de Drept din Bucuresti, fiind un simpatizant al gândirii ideologice socialiste. În timpul facultăţii, avându-l ca profesor pe Lucreţiu Pătrăşcanu, l-a abordat în numeroase rânduri, intrând chiar în polemică cu acesta, fapt ce a determinat o apreciere deosebită a liderului comunist din acea vreme.
Datorită ataşamentului pentru ideologia socialistă şi a dorinţei ca aceasta să servească omul simplu, să-l apere şi să-l ajute în munca de zi cu zi, NICULAE CERVENI şi-a atras mulţi simpatizanţi, dar şi adversari politici. Având obiceiul “să spună lucrurilor pe nume”, a făcut comparaţie între dictatura lui Stalin cu teroarea instaurată de Hitler, fapt ce i-a atras şi o condamnare politică în anul 1949.
Intre anii 1949-1954 NICULAE CERVENI a făcut puşcărie politică pentru infracţiunea de “uneltire împotriva orânduirii sociale”. În închisorile comuniste, Onesti, Aiud, Adjud, Jilava, Văcăreşti, a cunoscut personalităti marcante ale vieţii politice dinainte de război, ale perioadei interbelice şi ai regimului comunist unde a început să cunoască idealurile democraţiei liberale.
NICULAE CERVENI a fost un comunist în sensul idealist al acestei doctrine, în sensul respectării întocmai a Manifestului lui Marx şi totodată un anticomunist înverşunat când teoria marxistă în care a crezut a fost ruptă de practica murdară, criminală, întorcându-se la liberalismul burghez. Ca adept al liberalismului, considerând că autoritatea de stat se autolimitează, acesta impune generozitate, reprezentând expresia vie a relaţiilor interumane bazate pe iubire, prietenie şi respect.
După ani grei de puşcărie a reluat studiile absolvind Facultatea de Drept din Bucureşti. A fost avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, Târgovişte şi apoi avocat în cadrul Baroului Bucureşti. Văltoarea Revoluţiei din decembrie 1989 îl determină pe NICULAE CERVENI să pună bazele, împreună cu alţi jurişti de seamă, Uniunii Juriştilor din România, al cărei membru fondator şi reprezentant în Comitetul executiv a rămas până în ziua decesului. În luna ianuarie 1990 ÎnfiinŢeazĂ Partidul Socialist Liberal iar în 1991 se uneşte cu PNL-Câmpeanu, devenind vicepreşedinte. Membru marcant al CPUN, cu contribuţie esentială în transformarea raporturilor sociale comuniste în raporturi social-democrate liberale. În 1992 a fost ales deputat pe listele Convenţiei Democrate din partea PNL-CD. În perioada 1992-1996, în calitate de deputat şi membru al Comisiei Juridice a promovat idei liberale, având iniţiative legislative pentru realizarea unei economii de piaţă liberă, o protecţie socială reală, o justiţie în slujba cetăţeanului. La alegerile din 1996 este ales senator pentru un mandat de patru ani, tot din partea PNL-CD, unde din nou, are o activitate parlamentară susţinută, remarcându-se ca un promotor al liberalismului în toate domeniile de activitate.
În perioada 1990 - 1995 a îndeplinit funcţia de Decan al Baroului Bucureşti, apărând cu fermitate profesia de avocat, dar şi pe cei ce o exercitau. A luptat din răsputeri şi a promovat o nouă lege a exercitării profesiei de avocat, având dorinţa fermă ca avocatura - una dintre cele mai liberale profesii - să se rupă de tutela Ministerului de Justiţie. În 1995, ca urmare a eforturilor sale, este adoptată Legea nr. 51 a exercitării profesiei de avocat şi se pun bazele liberalizării acestei profesii. Deşi nu există un cadru juridic, în 1990 NICULAE CERVENI îsi înfiinţează primul birou de avocatură independent din România.
De-alungul vieţii sale de avocat, om politic, prieten şi mentor, NICULAE CERVENI a dat dovadă de sinceritate, cinste, constanţă în prietenie dar şi impulsivitate şi incisivitate. NICULAE CERVENI ne-a dezarmat de multe ori cu sinceritatea deschisă - jenantă uneori - cu care vorbea despre el, despre noi, despre alţii, spunând în faţă exact ceea ce gândeşte, dar cu inima caldă, generoasă, incapabil de ranchiună sau duşmănie.