TELEORMANUL NEFARDAT

13 ani fără Niculae Cerveni

2012-01-20T01:49:00.000-08:00

La data de 16 ianuarie 2004 s-a stins din viaţă cel ce a fost şi va rămâne veşnic în sufletele noastre, NICULAE CERVENI, simbol al apărării idealurilor de dreptate şi adevăr.
NICULAE CERVENI, avocat de prestigiu, politician de marcă, un soţ, un tată, dar nu în ultimul rând, un adevărat prieten ce s-a distins prin prietenia şi generozitatea de care a dat dovadă.
NICULAE CERVENI s-a născut la 19 martie 1926 în comuna Cervenia, judetul Teleorman, într-o familie de tărani. A urmat cursurile şcolii generale si apoi Liceul Mihai Viteazu din Bucureşti, fiind apreciat ca un elev incisiv, dornic de cunoaştere şi învăţătură.
Primii ani de studentie îi începe la Facultatea de Drept din Bucuresti, fiind un simpatizant al gândirii ideologice socialiste. În timpul facultăţii, avându-l ca profesor pe Lucreţiu Pătrăşcanu, l-a abordat în numeroase rânduri, intrând chiar în polemică cu acesta, fapt ce a determinat o apreciere deosebită a liderului comunist din acea vreme.
Datorită ataşamentului pentru ideologia socialistă şi a dorinţei ca aceasta să servească omul simplu, să-l apere şi să-l ajute în munca de zi cu zi, NICULAE CERVENI şi-a atras mulţi simpatizanţi, dar şi adversari politici. Având obiceiul “să spună lucrurilor pe nume”, a făcut comparaţie între dictatura lui Stalin cu teroarea instaurată de Hitler, fapt ce i-a atras şi o condamnare politică în anul 1949.
Intre anii 1949-1954 NICULAE CERVENI a făcut puşcărie politică pentru infracţiunea de “uneltire împotriva orânduirii sociale”. În închisorile comuniste, Onesti, Aiud, Adjud, Jilava, Văcăreşti, a cunoscut personalităti marcante ale vieţii politice dinainte de război, ale perioadei interbelice şi ai regimului comunist unde a început să cunoască idealurile democraţiei liberale.
NICULAE CERVENI a fost un comunist în sensul idealist al acestei doctrine, în sensul respectării întocmai a Manifestului lui Marx şi totodată un anticomunist înverşunat când teoria marxistă în care a crezut a fost ruptă de practica murdară, criminală, întorcându-se la liberalismul burghez. Ca adept al liberalismului, considerând că autoritatea de stat se autolimitează, acesta impune generozitate, reprezentând expresia vie a relaţiilor interumane bazate pe iubire, prietenie şi respect.
După ani grei de puşcărie a reluat studiile absolvind Facultatea de Drept din Bucureşti. A fost avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, Târgovişte şi apoi avocat în cadrul Baroului Bucureşti. Văltoarea Revoluţiei din decembrie 1989 îl determină pe NICULAE CERVENI să pună bazele, împreună cu alţi jurişti de seamă, Uniunii Juriştilor din România, al cărei membru fondator şi reprezentant în Comitetul executiv a rămas până în ziua decesului. În luna ianuarie 1990 ÎnfiinŢeazĂ Partidul Socialist Liberal iar în 1991 se uneşte cu PNL-Câmpeanu, devenind vicepreşedinte. Membru marcant al CPUN, cu contribuţie esentială în transformarea raporturilor sociale comuniste în raporturi social-democrate liberale. În 1992 a fost ales deputat pe listele Convenţiei Democrate din partea PNL-CD. În perioada 1992-1996, în calitate de deputat şi membru al Comisiei Juridice a promovat idei liberale, având iniţiative legislative pentru realizarea unei economii de piaţă liberă, o protecţie socială reală, o justiţie în slujba cetăţeanului. La alegerile din 1996 este ales senator pentru un mandat de patru ani, tot din partea PNL-CD, unde din nou, are o activitate parlamentară susţinută, remarcându-se ca un promotor al liberalismului în toate domeniile de activitate.
În perioada 1990 - 1995 a îndeplinit funcţia de Decan al Baroului Bucureşti, apărând cu fermitate profesia de avocat, dar şi pe cei ce o exercitau. A luptat din răsputeri şi a promovat o nouă lege a exercitării profesiei de avocat, având dorinţa fermă ca avocatura - una dintre cele mai liberale profesii - să se rupă de tutela Ministerului de Justiţie. În 1995, ca urmare a eforturilor sale, este adoptată Legea nr. 51 a exercitării profesiei de avocat şi se pun bazele liberalizării acestei profesii. Deşi nu există un cadru juridic, în 1990 NICULAE CERVENI îsi înfiinţează primul birou de avocatură independent din România.
De-alungul vieţii sale de avocat, om politic, prieten şi mentor, NICULAE CERVENI a dat dovadă de sinceritate, cinste, constanţă în prietenie dar şi impulsivitate şi incisivitate. NICULAE CERVENI ne-a dezarmat de multe ori cu sinceritatea deschisă - jenantă uneori - cu care vorbea despre el, despre noi, despre alţii, spunând în faţă exact ceea ce gândeşte, dar cu inima caldă, generoasă, incapabil de ranchiună sau duşmănie.

LA MULŢI ANI, ŞTEFAN MITROI!

2011-05-03T09:36:00.000-07:00

Reputatul scriitor şi jurnalist teleormănean Ştefan Mitroi împlineşte 55 de ani! Astazi, am avut fericita ocazie să-l am ca invitat pe calea undelor la Radio IMPACT Roşiori de Vede pe Şefan Mitroi, căruia i-am transmis un sincer la mulţi ani! Demersului meu, s-au afiliat alţi doi importanţi oameni de presă, Vladimir Alexandrescu şi Theodor Răpan. A fost un moment unic, de puternică rezonanţă, care m-a copleşit. Mai mult nu am puterea să spun. LA MULŢI ANI, ŞTEFAN MITROI!

NO COMMENT - Aristide Buhoiu, cel mai apreciat director al Tele 7abc

2010-10-10T10:54:00.000-07:00

Aşa arăta Aristide Buhoiu în ziua când a fost instalat ca director...

...Şi aşa arăta domnia sa în ziua în care a fost demis din ordinul preşedintelui de atunci al României, Emil Constantinescu...

Patru ani fără marele ziarist Alexandru Stroe

2010-09-09T14:15:00.001-07:00

"Şi se duc pe rând, pe rând..."
Nicolae Lupu
Îmi aduc aminte; la început de an 1995, intram pentru prima oară pe uşa unui cotidian central, "promovat" la cotidianul "Cronica română" de redactorul şef al acestui ziar, reputatul jurnalist Alexandru Stroe. Acel moment a însemnat debutul meu în presa centrală. Alături de "nea Sandu" am cunoscut multe, foarte multe împliniri profesionale, de la domnia sa am reuşit atât cât am putut să "fur" din tainele presei scrise.
Alexandru Stroe, mai mult decât orice, a fost pentru mai tinerii săi colegii din redacţie un exemplu de profesionalism, un model de seriozitate, bun-simţ, discreţie. Alexandru Stroe a trait discret şi, tot aşa, a încetat din viaţă când boala cruntă a învins firavul trup al marelui ziarist.
Iată, au trecut deja patru ani de la trecerea sa în lumea celor veşnice şi nici acum nu pot realiza aspectul că "nea Sandu" nu mai este printre noi, să ne încurajeze sau să ne mustreze cu vocea sa blajină.
Pentru cel care a fost ziaristul Alexandru Stroe, la patru ani de la trecerea sa în nefiinţă, un pios omagiu de recunoştinţă şi o lacrimă in memoriam.

La Piteşti este omagiată memoria jurnalismului românesc

2010-04-22T08:09:00.000-07:00

120 de specialişti din România, Republica Moldova, Grecia şi Germania participă vineri şi sâmbătă la lucrările celui de-al III-lea Congres naţional de istorie a presei, organizat la Piteşti, de Universitatea “Constantin Brâncoveanu” şi Asociaţia Română de Istorie a Presei. Tema acestei ediţii este “Presa locală şi regională, în context european”.
Sunt reprezentate la Congres 21 de universităţi, trei institute ale Academiei Române, redacţii, biblioteci publice, muzee, unităţi arhivistice. Lucrările se desfăşoară în cadrul secţiunilor: presă scrisă, audiovizual, teorie şi metodă în cercetarea istoriei presei, presa din diaspora, micromonografii de ziare-reviste, jurnalism cultural.

Iată câteva dintre comunicările ştiinţifice, care vor fi prezentate:
BĂRBULESCU Traian, director TVR Craiova, realizator emisiuni TV.:
Jurnalismul transfrontalier, între cunoaştere şi adevăr
BRUJA Radu Florin, lector, Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava:
Presa extremei drepte din Bucovina, în perioada interbelică.
CORDUNEANU Valerică, director, Muzeul Presei “Sever Bocu”, Jimbolia:
Evolutia presei timişorene în primii ani postbelici.
DANILOV Maria, dr., cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Arheologie si Istorie a Moldovei, Chişinău, Republica Moldova:
Problema presei ruseşti în paginile ziarului Gazeta Basarabiei (1935-1940)
MANOLEA Gheorghe, prof. univ. dr., Universitatea din Craiova:
Contribuţia craioveanului Mihail Konteschweller la evoluţia radioului în România.
POPA Bogdan, dr., cercetător, Institutul de istorie “N. Iorga”, Bucureşti:
Presa sportivă locală din România interbelică: posibile comparaţii.
RAD Ilie, prof. univ. dr., Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca:
Revista „Altarul” – publicaţie regională a românilor australieni.
RUSU-PĂSĂRIN Gabriela, conf. dr., Universitatea „Constantin Brâncoveanu” Piteşti: Impactul presei culturale radiofonice sau despre comunicarea persuasivă a valorilor culturale în contextul globalizării.
ŢUŢUI Marian, lector dr., Universitatea „Hyperion”, Bucureşti:
Primele reclame filmate din România.
VLĂDUŢESCU Ştefan, conf. dr., Universitatea din Craiova:
Presa socioprofesională craioveană în perioada 1989-2009.
VOLCU Ion, dr., Biblioteca Judeţeană “Panait Istrati”, Brăila:
Cenzura presei brăilene în lumina documentelor de arhivă (1938-1944).

În ziua de 24 aprilie vor fi lansate 20 de lucrări de specialitate, în prezenţa autorilor, precum şi Revista română de istorie a presei, numărul 7 / 2007, în noul format.
Cheltuielile de organizare sunt suportate de Universitatea “Constantin Brâncoveanu” Piteşti, manifestarea fiind sprijinită de Consiliul Judeţean Argeş şi de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului.
Pentru a afla mai multe despre participanţi, intervenţiile acestora, programul pe secţiuni, cărţile ce vor fi lansate accesaţi:
http://istoriapresei2010.webs.com/

Asociaţia Română de Istorie a Presei

P A R T E N E R I M E D I A
Agenţia de presă Agerpres, Agenţia de presă Mediafax, Agenţia de presă Rador, Uniunea Internaţională a Presei Francofone (UPF), portalul de ştiri HotNews, Radio România Cultural, Televiziunea Română – TVR Cultural, TVR 3 Regional, The Money Channel, Radio Oltenia Craiova, Radio Constanţa, Radio România Internaţional, publicaţiile România liberă, Adevărul de seară, The Epoch Times, Curierul naţional, Făclia – Cluj Napoca, Ziua de Constanţa, Magazin Istoric.

Presa din România va avea un muzeu virtual

2010-04-18T10:04:00.000-07:00

“Presa locală şi regională, în context european” este tema celui de-al III-lea Congres naţional de istorie a presei, organizat în perioada 23-24 aprilie la Piteşti, de Universitatea “Constantin Brâncoveanu” şi Asociaţia Română de Istorie a Presei.
Cu ocazia congresului, conf. dr. Marian Petcu (Universitatea din Bucureşti) va prezenta două noi proiecte:
1. Muzeul virtual al presei din România..
2. Configurări, reconfigurări, desfigurări ale democraţiei în România:
a. Cultul personalităţii;
b. Iconografiile oficiale.
Participă 120 de specialişti din România, Republica Moldova şi Germania, 68 dintre ei reprezentând: 21 de universităţi, trei institute ale Academiei Române, redacţii, biblioteci publice, muzee, unităţi arhivistice.
Lucrările se desfăşoară în cadrul secţiunilor: presă scrisă, audiovizual, teorie şi metodă în cercetarea istoriei presei, presa din diaspora, micromonografii de ziare-reviste, jurnalism cultural.
Iată câteva dintre comunicările ce vor fi susţinute:
Valentin Nicolau: Televiziunea publică română, în context european;
Tiberiu Fărcaş: Presa regională tipărită la Cluj. Istoricul unei eşec;
Marius Tiţa: Posturile de radio în limbi străine – de la confruntare la globalizare;
Ioan Lăcătuşu: Presa postdecembristă din judeţele Covasna şi Harghita - aspecte specifice;
Aurelia Lăpuşan: Prezenţe franceze în Dobrogea. Mărturii din presa începutului de secol XX;
Sofia Milancovici: Publicaţii ale comunităţii evreieşti şi sârbe din Arad;
Virgil Coman: Sindicatul „Presa” din Constanţa al Ziariştilor, Publiciştilor şi Administratorilor de Ziare - repere arhivistice;
Daniel Tomozei: Presa sibiană – 20 de ani de transformări.

În ziua de 24 aprilie vor fi lansate 20 de lucrări de specialitate, în prezenţa autorilor, precum şi Revista română de istorie a presei, numărul 7 / 2007, în noul format.
Cheltuielile de organizare sunt suportate de Universitatea “Constantin Brâncoveanu” Piteşti, manifestarea fiind sprijinită de Consiliul Judeţean Argeş şi de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului.
Pentru a afla mai multe despre participanţi, intervenţiile acestora, programul pe secţiuni, cărţile ce vor fi lansate accesaţi:
http://istoriapresei2010.webs.com/

Asociaţia Română de Istorie a Presei

P A R T E N E R I M E D I A
Agenţia de presă Agerpres, Agenţia de presă Mediafax, Agenţia de presă Rador, Uniunea Internaţională a Presei Francofone (UPF), portalul de ştiri HotNews, Radio România Cultural, Televiziunea Română – TVR Cultural, TVR 3 Regional, The Money Channel, Radio Oltenia Craiova, Radio Constanţa, Radio România Internaţional, publicaţiile România liberă, Adevărul de seară, Curierul naţional, Făclia – Cluj Napoca, Ziua de Constanţa, Magazin Istoric.

Teleormăneni cu care ne mândrim

2010-04-17T12:22:00.000-07:00

Comandor profesor universitar dr. Gabriel-Florin Moisescu, comandant al Academiei Forţelor Aeriene “Henri Coandă”

Comandorul profesor universitar dr. Gabriel-Florin Moisescu a fost numit în funcţia de comandant al Academiei Forţelor Aeriene “Henri Coandă” la data de 15 noiembrie 2007. S-a născut în comuna Balaci - Teleorman, la data de 30 noiembrie 1959.
A intrat în armată în anul 1981, după absolvirea Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie “Aurel Vlaicu”, ca şef promoţie ofiţeri nenaviganţi.
A absolvit Academia de Înalte Studii Militare în 1989, iar din anul 2002 este doctor în ştiinţe militare.
Este căsătorit şi are un copil.

Mulţumesc, domnule director George Marinescu!

2010-04-17T09:47:00.000-07:00

Se numeşte George Marinescu, omul de televiziune judecat mult prea aspru de criticii perioadei Ceauşiste, apreciat, însă, de cei care l-au cunoscut şi au "furat" din tainele nobilei meserii de "om de televiziune" de la domnia sa. Printre cei care s-au bucurat de privilegiul de a-l avea ca mentor şi director pe George Marinescu sunt şi eu.
Îmi aduc aminte, în 1999, în calitatea deţinută de domnia sa, Director al Direcţiei Stiri si Eveniment din Tele 7abc, domnul George Marinescu mi-a oferit şansa de a deveni redactor şi, mai apoi, producător la TELEJURNAL, insuflându-mi cu dragoste pasiunea pentru această nobilă profesie.
Pentru tot ceea ce a făcut pentru mine, omului de televiziune George Marinescu, îi port respectul cuvenit unui mentor şi-i mulţumesc!

In memoriam - VICTOR MARIN BASARAB

2010-04-15T08:37:00.000-07:00

Victor Marin Basarab, prozator si ziarist (n. 29 oct. 1940, mn. Turnu Magurele, jud. Teleorman, m. 5 iul. 2003, mn. Bucuresti), a fost redactor la ziarul Satul socialist (1970-1972), redactor principal la ziarul Tribuna Ialomitei (1972-1974), corector principal la gazeta Agricultura socialista (1988-1989), redactor principal si sef de sectie la ziarul Satul romanesc (1990-1991), redactor si publicist comentator la ziarul Azi (1991-1997) si redactor-documentarist la ziarul Curentul (1997-2000). A publicat fragmente din romanul Matase pentru Pontul Euxin (1975, in revistele Luceafarul si Romania literara). A debutat editorial cu vol. de povestiri Everest Turnu Magurele, Bucuresti, Ed. Cartea Romaneasca, 1978. A colaborat cu versuri si proza, recenzii, interviuri, eseuri si reportaje in presa centrala si locala, indeosebi la: Satul socialist, Agricultura socialista, Agricultura Romaniei, Tribuna Ialomitei, Satul romanesc, Campus 2000, Albanezul, Tribuna invatamantului, Azi, Curentul, Luceafarul. A mai semnat: V.M. Basarab. Mai multe romane si volume de povestiri, precum Toamna prostilor, Dupa caderea noptii de mai, Dimineata sclavului Epictet, Matase pentru Pontul Euxin, Dionysos, tatal meu plans, Sarbatoare eroilor, Bonjour, Machiavelli, Rana mea Valahia, au ramas nepublicate, prin sertarele diferitelor edituri. A fost distins cu premiul revistei Luceafarul pentru proza (1974). A fost membru al Uniunii Ziaristilor din Romania si al Asociatiei Ziaristilor din Romania.

CONGRESUL NAŢIONAL DE ISTORIE A PRESEI

2010-04-15T08:20:00.000-07:00

În perioada 23-24 aprilie 2010, Universitatea “Constantin Brâncoveanu” Piteşti şi Asociaţia Română de Istorie a Presei organizează Congresul naţional de istorie a presei, a III-a ediţie, la Piteşti, cu tema “Presa locală şi regională, în context european”.
Participă 68 de specialişti din România, Republica Moldova şi Germania, reprezentând 35 de instituţii, dintre care 21 de universităţi, trei institute ale Academiei Române, redacţii, biblioteci publice, muzee, secţii judeţene ale Arhivelor Naţionale, edituri.
Lucrările se desfăşoară în cadrul celor şase secţiuni: audiovizual (11 intervenţii), presă scrisă (12 intervenţii), presa din diaspora (12), micromonografii de ziare-reviste (11), teorie şi metodă în cercetarea istoriei presei (11), jurnalism cultural (11 intervenţii).
În ziua de 24 aprilie vor fi lansate 20 de lucrări de specialitate, în prezenţa autorilor. Este vorba despre istorii ale presei din judeţele Buzău, Brăila, Timiş, istorii recente ale unor importante instituţii mass media, cum ar fi Societatea Română de Televiziune, monografii ale unor publicaţii reprezentative, cercetări privind cultura de masă, volume de corespondenţă şi altele. Revista română de istorie a presei va fi lansată, în noul format.
Participanţii vor vizita Mănăstirea Curtea de Argeş.
Costurile sunt suportate de Universitatea “Constantin Brâncoveanu” Piteşti, manifestarea fiind sprijinită de Consiliul Judeţean Argeş şi de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului.
Pentru a afla mai multe despre participanţi, intervenţiile acestora, programul pe secţiuni, cărţile ce vor fi lansate accesaţi:
http://istoriapresei2010.webs.com/

conferenţiar dr. Marian Petcu,
Universitatea din Bucureşti,
vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Istorie a Presei

Îl va incrimina stenograma discuţiei cu Cătălin Voicu, pe cms. şef. Mihai Călinescu, adjunctul şefului I.G.P.R.?

2010-03-23T04:33:00.000-07:00

Convorbirea cu Directorul General al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti la acel moment Mihai Călinescu, are loc în septembrie 2009. Conform referatului procurorilor, organizează o întâlnire la care au participat Directorul de Investigare a Fraudelor, Dan Bucur, și Marius Locic.

Voicu Cătălin: Luni de....A, duminică de după amiază sunteţi...Luni de dimineaţă, mai vorbim, atunci, luni, poate bem o cafea.
Călinescu Mihai: Da.

Voicu Cătălin: Baiat....Eu vorbesc să înţelegeţi numai dumneavoastră. Băiatul acela, de care mă rugase cineva si v-am supus atentiei, vizavi de un comportament corect fata de el, am inteles ca l-au chemat luni acolo, sa...Eu l-am sfatuit, pana nu spuneti dumneavoastra, sa nu se duca. Sau sa se duca?

Călinescu Mihai: Da, da,, da. Si luni ma vad eu cu dumneavoastra.

Voicu Cătălin: Da? Bine.

Călinescu Mihai: Da, da, ca eu am vorbit, eu am vorbit cu omu', dar am plecat incoa'

Voicu Cătălin: Poate ii ziceti lui domnul Dan, atunci...Nu, dar poate ii ziceti lui domnul Dan ca urmeaza sa se duca la o data ce i-o comunica ulterior.

Călinescu Mihai: Nu, nu, lasati.
Deci luni, eu, dimineata, eu vorbesc cu Dan.
Procurorii au specificat că persoana cu prenumele Dan la care s-a referit Voicu este comisarul şef de poliţie Dan Bucur, directorul Direcţiei de Investigare a Fraudelor în subordinea căruia se află lucrătorul de poliţie ce instrumenta dosarul penal privind pe Locic Marius.

Voicu Cătălin: (inainte de inceperea discutiei, un domn ii spune lui Voicu Catalin: 200.000 euro si el mi-a completat o....) Scuze domnu de deranj! Ma auziti, da? Imi cer scuze ca v-am deranjat din somn.

Călinescu Mihai: Nu-i nici o problema.

Voicu Cătălin: In legatura cu baiatul meu, vorbesc sa intelegeti dumneavoastra, el se poate duce la data cand am vorbit noi, incepand cu ora 07.30...la ce ora credeti ca e bine. Eu cred ca ar fi bine cat mai de dimineata posibil, sa nu mi-l vada aia pe acolo.

Călinescu Mihai: Atunci la 07.30, joi. Sunt si eu acolo.

Voicu Cătălin: 07.30, joi, da?

Călinescu Mihai: Da, da! Sunt si eu acolo.

Voicu Cătălin: Sa vina intai, sa vina la dumneavoastra sau sa se duca direct la el?

Călinescu Mihai: Nu, se duce direct la el.

Voicu Cătălin: Direct la el, da?

Voicu Cătălin: Bine. Dar vreau mult de tot sa insist sa va notati pe agenda sa fie sub...da? adica, sa aveti dvs in atentie, ca sa stau si eu linistit. Sa nu fie acuze, sa nu...? Bine.

Călinescu Mihai: Daca e, vine intai la mine si chem oamenii, cum doriti! Daca e asa.

Voicu Cătălin: Pai cum cred. Eu zic, eu zic ca e mai bine sa vina intai la dvs.

Calinescu Mihai: Vine la mine, la 07.15, atunci, sapte si....

Voicu Cătălin: 07:15 la dvs. E in regula. Bine, domnule coleg. Cu respect, sa traiti. Imi cer scuze"

Voicu l-a sunat în aceeaşi seară pe Locic şi apoi a sunat iarăşi la comisarul şef Călinescu.

Voicu Cătălin: ....mnezi cu numele mic. Da?

Locic Marius: Da, Marius.

Voicu Cătălin: Marius.
....

Voicu Cătălin: Deci, el o sa spuna la poarta ca se numeste Marius si ca e chemat de dumneavoastra, l-asteapta...

Călinescu Mihai: La sapte si un sfert.

Voicu Cătălin: la Capitala, nu la biroul de la IGP.

Călinescu Mihai: La Capitala, la capitala.

Nota referatului DNA: "Dialogurile purtate de inc. Voicu Cătălin cu numitul Călinescu Mihai pun în evidenţă faptul că ofiţerul, din postura de sef al Poliţiei Române, îndeplinea întocmai şi fără nici o opozitie solicitările inc. Cătălin Voicu chiar dacă acestea se situau în afara cadrului legal şi reprezentau o imixtiune gravă în activitatea de cercetare penală".

Comisar şef de poliţie Mihai Călinescu - C.V.

Comisar şef de poliţie Mihai Călinescu - Adjunct al inspectorului general al Poliţiei Române
Data si locul naşterii - 17 mai 1959, municipiul Alexandria, judeţul Teleorman

Experienţă profesională:
Din noiembrie 2009 - Adjunct al inspectorului general al Poliţiei Române
În Martie 2009 - Adjunct al inspectorului general al Poliţiei Române şi desemnat Director General al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti
2007 - Director al Direcţiei Poliţiei de Ordine Publică din cadrul IGPR
2005 – 2007 - Şeful Poliţiei Sectorului 5 din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti
2001 – 2005 - Şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Teleorman
1998 – 2001 - Şeful Poliţiei Municipiului Roşiorii de Vede din cadrul I.P.J. Teleorman
1990 – 1998 - Şeful Biroului Economic din cadrul Poliţiei Municipiului Roşiorii de Vede – I.P.J. Teleorman
1985 – 1990 - Ofiţer în cadrul Biroului Economic din cadrul Poliţiei Municipiului Roşiorii de Vede – I.P.J. Teleorman.

Jurnalistul Mile Carpenişan a încetat din viaţă!

2010-03-22T10:36:00.000-07:00

Colegii din presă sunt şocaţi de moartea lui Mile Cărpenişan. Toţi sunt însă de părere că viaţa a fost nedreaptă cu Mile. A scăpat de bombe şi împuşcături, dar şi-a găsit sfârşitul din cauza unei banale infecţii.

"A dat buzna în locuri din care restul fugeau, doar pentru a le spune, apoi, tuturor, ce tragedie lasă în urmă. S-a înfipt în călcâie şi a înghitit umilinţe, ştiind că el este cel care a aflat şi spune adevărul, nu cei care îl batjocoreau şi-i strigau că e prost. (...) A murit stupid, nedrept şi descurajant. A murit cu mult înainte de a termina ce avea de spus."
Vlad Petreanu
Jurnalistul Mile Cărpenişan, internat săptămâna trecută la Spitalul Judeţean Timişoara, în stare gravă, a încetat din viaţă, astăzi, la numai 34 de ani, la Secţia de Terapie Intensivă, ca urmare a unui stop cardiac.

Cărpenişan a fost transportat la spital săptămâna trecută, din cauza unei septicemii suferite ca urmare a infectării unui furuncul. În ciuda efoturilor medicilor, starea sănătăţii sale s-a agravat permanent. În scurt timp a făcut insuficienţă renală şi hepatică, pancreatită şi nu mai putea respira. Vineri a intrat în comă şi de atunci a fost menţinut în viaţă numai prin intermediul aparatelor.

Aflat în comă, azi-noapte timişoreanul a suferit două infarcturi, iar în jurul orei 15 s-a stins după un stop cardiac, susţin doctorii.

Mile Cărpenişan a fost corespondent special al posturilor Antena1 şi Antena 3, devenind cunoscut mai ales prin reportajele şi corespondenţele la cald de pe fronturile din fosta Iugoslavie şi Irak sau din Indonezia măturată de tsunami.
Dumnezeu să-l aibă-n pază!

VERDE-N FAŢĂ

2010-02-21T10:04:00.001-08:00

Circul cu „flăcări violete” şi văjitoare de la PSD

Nu mi-am dorit niciodată să fiu un profet. Şi mai ales când vine vorba de soarta stângii politice româneşti care nu-mi este deloc indiferentă. Ceea ce s-a întâmplat, sâmbătă, la Romexpo, a confirmat, din păcate, pe de-antregul, temerile mele. Am văzut un Congres pregătit „pe genunchi” şi desfăşurat în cel mai grobian mod. Cu negocieri pe uşă, cu retrageri planificate şi cu o lovitură „sub centură” dată de Cristian Diaconescu, ceea ce a dat peste cap, pentru un timp, planurile „echipei Ponta”. A fost o piesă de teatru ieftină cu vrăjitoare şi flăcări violete şi cu scandalul Pandele-Vanghelie.
Ce mai tura-vura, a fost un adevărat circ, de care electoratul românesc de stânga nu avea nevoie! Nu avea nevoie pentru că este mult prea supărat din cauza politicilor sociale promovate de actualii guvernanţi şi, cel mai important, din cauza faptului că partidul care ar fi trebuit să-i reprezinte cu demnitate şi cu o voce puternică, pierde an de an la rând din 2004 încoace, toate bătăliile duse cu PDL şi Traian Băsescu.
PSD de astăzi nu mai este o forţă, mai degrabă este o replică palidă şi penibilă a ceea ce a fost acest partid ani de-a rândul sub conducerile lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Şi cum era de aşteptat, au apărut şi demisiile: deocamdată, până la publicarea materialului, trei, printre care şi a senatorului de Teleorman, Şerban Mihăilescu. Demisii aşteptate şi care nu au luat prin surprindere cu adevărat militanţii serioşi ai acestui partid. Pentru PSD, plecarea lui Mihăilescu nu reprezintă „un capăt de ţară”. Ceea ce mi se pare mai grav este faptul că PSD are tendinţa nu de a se scinda, ci, şi mai grav, de a se fărâmiţa! Este, realmente, un fapt extrem de grav. Şi atunci mă întreb şi îi întreb pe oamenii de bună credinţă şi extrem de devotaţi cauzei de stânga: ce se va întâmpla cu electoratul acestui partid? Spre cine va „migra”? Eu spre exemplu nu aş da votul meu niciodată unui partid condus de Gabriel Oprea şi Şerban Mihăilescu. Dar tot eu spun că dacă Octav Cozmâncă sau Alin Teodorescu ar cere votul meu, este posibil să-l aibă. Şi atunci, vă întreb pe dumneavoastră domnilor din conducerea fostă şi actuală a PSD: nu vă aşteptaţi ca electoratul de stânga serios să vă taxeze înţelegerile mizerabile încheiate pe sub uşă ? Nu negociatorii-şefi Viorel Hrebenciuc şi Marian Vanghelie reprezintă forţa acestui partid, ci „talpa ţării” care şi-a pus o speranţă în dumneavoastră.
Ion Iliescu a avut dreptate. Pentru a câta oară? „Nu manelizaţi partidul!”, a fost strigătul de disperare al sigurului om politic român post-decembrist. Dacă aţi învăţat ceva e bine, dacă nu pieriţi „pe limba dumneavoastră” cum se spune. Iliescu şi-a făcut datoria, lăsându-vă pe mână cel mai puternic şi respectat partid. Nu-l „omorâţi”!

De Dragobete, iubeşte româneşte!

2010-02-19T10:36:00.000-08:00

Cupidonul autohton e un tânăr voinic, chipeş şi foarte iubăreţ.
În fiecare an, pe 24 februarie, se sărbătoreşte Dragobetele, despre care se spune că „sărută fetele” şi care este un fel de Eros sau Sfântul Valentin de pe meleagurile noastre. Celebrarea sa vine de pe vremea dacilor, atunci când se spunea că marca începutul primăverii şi al anului agricol. Natura revenea la viaţă, la fel ca şi iubirea. Oamenii l-au considerat zeul dragostei, pentru că îi ocrotea şi purta noroc cuplurilor de îndrăgostiţi. Se spune că tinerii care se cunosc pe 24 februarie, se vor iubi tot anul, legătura lor fiind considerată ca o logodnă.
Dimineaţa de Dragobete era prilej pentru flăcăi şi fete să îmbrace hainele de sărbătoare, să se adune în centrul satului sau în faţa bisericii. În cete, tinerii porneau, cântând, spre pădure sau spre luncă, unde făceau focul, iar fetele adunau flori, pe care le puneau la icoane şi apoi le foloseau la descântecele din dragoste. Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei şi se întindeau la jocuri şi poveşti.
Toţi cei care participau la sărbătoare credeau că vor fi feriţi de boli. După-amiaza, toţi petreceau, jucau sau cântau, fiindcă se credea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului.În unele zone ale ţării, fetele nemăritate strângeau apă din zăpada netopită sau de pe frunzele de fragi, despre care spuneau că este „născută din surâsul zânelor”, pe care o păstrau cu sfinţenie, pentru că făcea fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase.
Dacă nu era omăt, atunci fetele adunau apă de ploaie sau de izvor. În alte părţi, exista obiceiul numit „zburătorit”. Fetele se întorceau în fugă spre sat, iar dacă băiatul, care urmărea fata ce îi căzuse dragă, era ager şi o prindea din urmă, goana se termina cu un sărut sub ochii tuturor. Sărutul simboliza logodna, pentru cel puţin un an. Drogobetele era o bună ocazie pentru comunitate de a afla ce nunţi se pregăteau pentru toamnă.
Sărbătoarea românească a dragostei poartă mai multe nume, în funcţie de regiune „Sântion de primăvară”, „Ioan Dragobete”, „Drăgostiţele”, „Cap de primăvară”, „Logodna sau Însoţitul paserilor” sau „Ziua îndrăgostiţilor”.
În popor, se spune că Maica Precistă l-a transformat pe Dragobete într-o buruiană, numită Năvalnic, după ce acesta a îndrăznit să-i încurce şi ei cărările. Tradiţia se mai păstrează în judeţele Teleorman, Olt şi în unele locuri din Dolj.
De Dragobete, fetele şi băieţii îşi „oficializează” relaţiile în văzul tuturor, acesta fiind actul ceremonial public. Tinerele mai apelează la tradiţiile cu valoare ritualică, pe care le fac fără a fi văzute, atunci când adună omătul, numit zăpada zânelor, pe care îl topesc pentru a fi mai frumoase.
Indiferent că vă numiţi Mihaela sau altcumva, iubiţi româneşte! La mulţi ani şi să fiţi iubite frumoase doamne şi domnişoare!

Stânga politică românească la răscruce de drumuri!

2010-02-15T07:21:00.000-08:00

Veste şoc pentru toţi cei care cred cu adevărat în valenţele stângii politice româneşti: Adrian Năstase nu mai candidează, refuzând astfel un rol de decor la alegerea preşedintelui PSD care, în opinia sa, este de pe acum stiut, în persoana lui Mircea Geoană.
În sprijinul acestei afirmaţii s-a exprimat şi preşedintele Ion Iliescu.
Nu ştiu dacă această zi va reprezenta "ziua neagră" a stângii româneşti, dar cu siguranţă reprezintă ziua de cotitură care va duce, posibil, la scindarea sau, şi mai grav, la fărâmiţarea PSD.

Marile nedreptăţi făcute presei!

2010-02-13T11:02:00.000-08:00

Ultima fotografie, în 2000, a lui Aristide Buhoiu ca director general, la Tele 7 ABC.

A fost concediat la ordinul lui Emil Constantinescu, după "scandalul Rona Hartner".

Din acel moment, postul de televiziune din Calea Victoriei a intrat în declin.
Priviţi cu atenţie imaginea, care spune totul despre trăirile interioare ale reputatului jurnalist!

O fotografie atât de dragă mie...

2010-02-13T10:26:00.000-08:00

Gabriela Buhoiu, maestrul Ion Lăceanu,teleormăneanul get-beget uitat de teleormănenii lui, un om, un mare artist care m-a onorat cu prietenia sa, marele jurnalist de televiziune trecut mult prea devreme în lumea "celor veşnice" şi admirabilul meu director de la Tele 7 ABC Aristide Buhoiu şi fiica acestuia, Luana.

S.O.S. - 20 de maşini zac de două zile înzăpezite între Moşteni şi Botoroaga!

2010-02-10T11:02:00.000-08:00

Nu mai puţin de 2o de maşini , autoturisme şi de mare tonaj, sunt de peste 24 de ore înzăpezite pe Drumul Naţional ce leagă localităţile Botoroaga de Moşteni. Soferii şi pasagerii au fost nevoiţi să îndure intemperiile iernii de noaptea trecută, cu ger năpraznic sub 10 grade Celsius şi să aştepte, doar-doar, are să vină cineva să cureţe zăpada de pe calea de acces rutieră. Acel cineva, respectiv firma TELDRUM, care are în atribuţii astfel de intervenţii , nu şi-a făcut apariţia nici până în prezent, astfel că sărmanii oameni se văd nevoiţi să mai petreacă încă o noapte sub cerul liber la peste 10 grade cu minus. Ce este mai grav, că maşinile sunt cu acumulatorii descărcaţi, singura sursă de energie care produce şi căldura cât de cât necesară , ca acesti oameni să nu îngheţe. De asemenea, multe dintre aceste masini nu mai au carburant, aşa încât, situaţia este cât se poate de delicată.
La nivel de autorităţi, situaţia este cunoscută, dar până în acest moment nici un utilaj de deszăpezire de la TELDRUM nu şi-a făcut apariţia în zonă! Alo, domnilor, sunteţi pe recepţie? Oamenii disperaţi apelează la dumneavoastră să interveniţi urgent. Ce mai aşteptaţi? ...

Salariaţii Spitalului TBC din Roşiori: "Poliţia rutieră acţionează la ordin politic"?...

2010-02-10T07:40:00.000-08:00

Nu mică mi-a fost mirarea când, în timpul zilei de astăzi, am primit un telefon de la la Spitalul de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede, prin intermediul căruia am fost informat că administratorului acestui spital, Ion Fierbinţeanu, i-a fost luat permisul de conducere de poliţia rutieră, în urma denunţului făcut de nimeni altul, decât de soţul doamnei manager, Dumitru Ciobanu.
Ce s-a întâmplat de fapt? Relatez, în continuare, ce s-a întâmplat, după cum mi s-a adus la cunoştinţă.
Imediat după orele prânzului, Ion Fierbinţeanu a consumat ceva băuturi alcoolice. Unde anume, nu ni s-a spus. Ce a urmat? Acesta a urcat la volanul maşinii şi a părăsit unitatea. Numai că, înainte să plece, văzându-l că a consumat băuturi alcoolice, Dumitru Ciobanu a anunţat poliţia şi le-a cerut oamenilor legii "să-i ia permisul".
Evident, poliţia s-a conformat şi numai cu câteva minute înainte să iasă din curtea spitalului Ion Fierbinţeanu la volanul maşinii, un echipaj şi-a făcut apariţia în zonă, la filaj.
Cum a ieşit pe poarta unităţii, şoferul a fost "tras pe dreapta" de oamenii legii şi direct i s-a pus fiola. Rezultatul, celui în cauză i s-a ridicat permisul auto.
Stiindu-se starea conflictuală existentă în spital între familia Ciobanu pe de o parte, şi salariaţi pe de altă parte, acest gest al domnului Ciobanu a reprezentat scânteia care a aprins vâlvătaia!
Ca un amănunt, Ion Fierbinţeanu s-a judecat prin instanţe cu familia Ciobanu pentru calomnie o bună perioadă de timp, proces încheiat cu câştigarea de către Ion Fierbinţeanu a unei sume de bani. De atunci, cei doi, Ciobanu şi Fierbinţeanu, se află "la cuţite", cum se spune.
Cât despre gestul poliţiştilor, salariaţii spitalulului îl cataloghează, dincolo de legalitatea lui, drept o "acţiune la comandă politică".

De la "Birică", la... Angel Rababoc

2010-02-09T10:45:00.000-08:00

"Când eram mic, cochetam cu tot felul de spectacole, dar momentul hotărâtor cred că a fost în anul trei de liceu. Era perioada când se desfăşura Festivalul «Cântarea României». Am luat premiul II sau III pe ţară, aşa că mi-am zis: «Ia stai, frate, că e rost să mă poarte şi pe mine!». Acesta a fost momentul care a declanşat dorinţa de a face actorie. E drept că la un moment dat m-am gândit să urmez Dreptul, crezând eu că pot să împart dreptatea, ceea ce şi în acel timp, şi acum, e o iluzie. Am spus că mult mai frumos este să am iluzii în fiecare seară. Chiar dacă se risipesc, ştiu cu siguranţă că a doua zi vor reveni“, ne-a precizat Angel Rababoc.
Dorinţa de a intra la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică a venit ca un lucru firesc.
Şi, chiar dacă au fost cinci încercări, cu momente de cădere ulterioare eşecurilor, visul a prins în cele din urmă contur. "Am încercat cu insistenţă diabolică aproape, am dat cinci examene, pentru că pe atunci erau două, trei locuri într-un an, iar în 1980 s-a dat examen pe un singur loc. S-au strâns sute de băieţi. Vă daţi seama ce inconştienţă a fost! A treia oară când am dat examen, am clacat. Am zis nu mai pot. Întâlnindu-mă cu un minunat actor, Dumitru Furdui, când m-a întrebat ce-am făcut, i-am răspuns: «Am ratat şi anul ăsta, ce să fac?». Mi-a răspuns: «Măi, copile, în meseria asta, când toţi spun să o faci, tu să n-o faci! Când toţi spun să n-o faci, tu s-o faci!». Am primit un impuls în felul ăsta şi am început să învăţ poezii. Cineva m-a sunat şi m-a întrebat: «Ce-ai făcut?». I-am răspuns: «Nu mă interesează, eu învăţ deja o poezie pentru examenul de la anul». Era şi o glumă, care circula în acea perioadă: «Ce faceţi anul ăsta? Dăm examen la teatru şi plecăm la mare»“, mărturiseşte actorul naţionalului craiovean.
Am intrat la clasa profesorului Grigore Gonţă, care a ales să plece. În anul III de facultate, clasă din care făceam şi eu parte a fost preluată de Mircea Albulescu, teleormănean şi el, fiind şi prima sa promoţie. Lucrurile au făcut ca drumul după terminarea facultăţii să meargă spre Craiova. Astfel deveneam actor al Naţionalului craiovean, coleg de cabină cu distinsul Tudor Gheorghe. Tudor Gheorghe m-a întrebat într-o bună zi: «De unde eşti tu ca loc?», «Din Teleorman», i-am răspuns. Şi el mi-a zis: «Atunci vino la mine în cabină». Acum stăm în aceeaşi cabină. E o mare onoare că un asemenea actor mă primeşte în cabina sa, la fel ca şi Ilie Gheorghe”.
Povestea actorului născut în Talpa de Teleorman merge mai deparde şi "arde" necontenit cu fiecare rol jucat pe scena Naţionalului craiovean, dar şi în producţii cinematografice de succes, aşa cum a fost şi filmul "Moromeţii", în care tânărul Birică a prins viaţă prin interpretarea magistrală a lui Angel Rababoc.

VERDE-N FAŢĂ

2010-02-08T02:33:00.000-08:00

SOARTA VIITOARE A ROMÂNIEI SE POATE DECIDE LA CONGRESUL PSD

Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră convingerea "decretată" în titlu vi se pare, cel puţin hazardată, sau chiar lipsită de substanţă. Drept pentru care, încercând să fiu cât mai obiectiv, am să încerc să mă explic: mai întâi de toate, trebuie să precizez că recentul rezultat înregistrat la alegerile Prezindenţiale au arătat cu, sau fără voia unora dintre noi, un trend al viitoarelor opţiuni electorale din România; şi anume că electoratul nostru, din ce în ce mai mult, preferă o schimbare în actul de guvernare, mizând pe eşicherul politic de stânga. Este drept, acest trend a fost dat nu numai de guvernările cel puţin nemulţumitoare de care a dat dovadă "dreapta românească" dar, să fim obiectivi, aceste guvernări au avut neşansa de a se confrunta şi cu o situaţie economico-socială la nivel macro, nicidecum favoarabilă. Criza economică internaţională care a generat o situaţie socio-economică instabilă a dus, inevitabil, la măsuri nepopulare şi din păcate, va mai duce în continuare la luarea de decizii menite să nemulţumească partenerii sociali. Mai mult decât atât, este o regulă nescrisă: orice partid, de-alungul perioadei aflat la putere, i se erodează imaginea. Şi ca un făcut, pentru actualul partid de guvernământ, la viitoarele alegeri pentru prima funcţie în stat nu se mai poate bucura de intrarea în competiţie a "omului-locomotivă" Traian Băsescu. Şi ce este cel mai delicat pentru PDL, la viitoarele alegeri nu cred că poate scoate în faţă un alt ..."Traia Băsescu", aşa cum nici PSD nu a reuşit să aducă în faţa electoratului un alt ..."Ion Iliescu". Şi s-a văzut rezultatul!
Drept urmare, toate aceste argumente aduse în sprijinul afirmaţiei făcute în titlul materialului, mă determină să cred cu convingere că cel care va obţine - reţineţi termenul -, funcţia de preşedinte al PSD la Congres va fi, indiscutabil, viitorul şef al statului. Şi lucrul acesta nu ne este deloc indiferent. De la Ion Iliescu, România n-a mai dovedit că este un factor de echilibru pentru cele două superputeri mondiale, SUA şi Rusia. Că ne convine sau nu, realismul ne obligă să nu neglijăm relaţia cu partenerii din răsărit. Poziţia geo-strategică ne impune acest lucru, chit că suntem membri NATO.
Ca urmare, miza pe cel care va deveni primul om în PSD, devine tot mai importantă.
Care va fi câştigătorul, vom lua la cunoştinţă în circa două săptămâni. Dar nu asta este cel mai important. Important este ca înşişi militanţii PSD care vor avea rol de delegaţi cu drept de vot la Congres, să realizeze pe deplin importanţa viitorului act al votării, întrucât dincolo de alegerea noului preşedinte al PSD, s-ar putea să fie ales viitorul şef al statului român. Şi nu este puţin acest lucru...

BLITZ - Nea Marin de la Conţeşti, şef de vedete la „Serviţi, vă rog!”

2010-02-08T00:40:00.000-08:00

- Cum aţi ajuns să ştiţi atîtea lucruri despre folclor?
M-am născut într-un sat cu tradiţie, în comuna Conteşti, judeţul Teleorman. Am avut o copilărie fericită la ţară, ca-n “Amintiri din copilărie“. Apoi, am fost vătaf de căluşari şi am hotărît din tinereţe că asta vreau să fac. Şi asta am făcut toată viaţa: din dansator am ajuns instructor şi, din instructor, expert în folclor. Dansez de 44 de ani, de la 6 ani.
Aş vrea să mă opresc, dar nici nu pot şi nici nu mă lasă alţii.

- În mod obişnuit, cu ce vă ocupaţi?
Sînt angajat la Centrul naţional de conservare şi promovare a culturii tradiţionale din cadrul Ministerului Culturii şi mă ocup de trupele de dans folcloric din ţară.

- Păreţi ca la dvs. acasă în satul Măgura. Pensiunea din noua emisiune vă aparţine?
Aş vrea eu. Concediile mi le fac în Măgura de cîţiva ani buni, la un coleg de şcoală, care are o pensiune aici.

- Care e treaba dvs. în acest show?
Eu sînt şeful lor. Nu ştiu cum am ajuns şi pe-aici, cum m-au convins să fac şi asta, dar nu prin metode curate, ci prin învăluire. Au vorbit cu familia mea, le-au convins întîi pe soţia şi pe fiica mea şi pe urmă n-am mai putut să mă pun cu nimeni. Aşa că acum trebuie să învăţ vedetele cum se ţine o pensiune la ţară, să le verific, să le pedepsesc cînd e cazul, astfel încît nişte copii săraci să-şi poată permite o vacanţă de vis.

In memoriam - Şase ani fără Niculae CERVENI

2010-02-07T10:01:00.000-08:00

Avocat BOGDAN IONESCU
Secretar General al Uniunii Juriştilor din România

Basarab Nică PANDURU, un teleormănean get-beget!

2010-02-07T09:03:00.000-08:00

Este teleormănean get-beget, născut la Mârzăneşti pe data de 11 iulie, 1970. S-a remarcat la echipa satului cu care a câştigat Cupa Teleorman. A jucat apoi la Rulmentul Alexandria, FCM Reşiţa, Steaua, Benfica, F.C. Porto. În 1999 pleacă în America de Sud la Sport Club Internacional. De asemenea, Basarab Nică Panduru a jucat pentru echipa naţională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994.
În 2000 îşi încheie cariera de fotbalist la SC Salgueiros. Deşi a fost văzut ca fiind înlocuitorul perfect al lui Gheorghe Hagi, cel alintat de suporteri "Pandi" nu a confirmat pe deplin la naţională, ratând chiar o ocazie spre finalulul jocului cu Suedia de la CM din 1994.
În anul 2002 îşi începe cariera de antrenor la FC Timişoara şi continuă la Oţelul Galaţi şi FC Vaslui în 2005. Antrenează FC Farul Constanţa din 2006 pâna în 2007, când semnează cu FC Progresul Bucureşti. Pe 11 Septembrie 2009 Panduru a revenit la cea mai mare dragoste a vieţii lui, Steaua, unde a fost investit in funcţia de Manager Sportiv, funcţie ocupată ultima dată de o altă fostă glorie a clubului din Ghencea, Adrian Ilie.
Alături de alţi foşti mari fotbalişti români plecaţi spre marea performanţă de aici, din Câmpia Burnasului, cum ar fi Gigi Mulţescu, Constantin Zamfir, Iulian Mihăescu, Iulian Miu, Valentin Badea, Sorin Paraschiv etc., "Pandi" întregeşte galeria marilor fotbalişti români cu origini teleormănene.

La mulţi ani, Gică Hagi!

2010-02-05T07:38:00.000-08:00

"Tot ce e legat de Steaua e un lucru sensibil şi delicat. Eu am fost si sunt stelist de mic!" Asta spunea, de curând, Gigă Hagi.
Astăzi, cel mai mare fotbalist român şi un "stelist sută la sută", cum îi place lui să spună, împlineşte 45 de ani. La mulţi ani, Gică Hagi!

Salvaţi mănăstirea Plăviceni!

2010-02-04T13:52:00.001-08:00

Recent,un cititor de-al nostru căruia îi mulţumim, ne-a semnalat că asemenea Curţii Bălăcenilor, un alt monument şi lăcaş de cult de pe raza judeţului nostru reclamă o intervenţie rapidă vizând refacerea si resaurarea picturilor existente aici: este vorba de Mănăstirea Plăviceni (Alunisul), care este situată în arealul comunei Plopii Slăviteşti.
Schitul este ctitorit de marele vornic Dragomir de Plăviceni, în timpul domniei lui Matei Basarab, între anii 1646-1649.
Mănăstirea se află într-un amplu proces de organizare, cu noua obşte de călugări, şi are hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril".
Biserica este pictată în 1815 şi se află într-o avansată stare de ruină ca si întreg ansamblul ce se compune din biserică, impunătorul turn clopotniţă, casa stăreţiei, 2 rânduri de chilii, zidurile de apărare.
Mânăstirea este aşezată într-un cadru natural încântător, în lunca Oltului, printre păduri impunatoare.
Datorită izolării amplasamentului şi părăsirii ei după anii '50, mânăstirea a intrat într-un lent dar necruţător proces de degradare, la care a contribuit din păcate şi lipsa de interes a localnicilor. Grăitoare în acest sens sunt imaginile care le prezentăm , când ansamblul devenise sălaşul vitelor din satele învecinate.
Lucrările de reconstructie au început. Mănastirea Plaviceni trebuie să renască. Si asta, numai cu ajutorul dumneavoastră! De altfel, puteţi ajuta la reconstrucţia acestui lăcaş prin donaţiile dumneavoastră. Dar şi prin implicarea factorilor de decizie de la nivelul judeţului. Ne aude cineva?!...

Cristina Ionescu Babadac la Portugalia-Italia

2010-02-04T13:12:00.000-08:00

Cea mai titrată arbitru-femeie care a evoluat vreodată în Teleorman, Cristina Ionescu Babadac a fost delegată la o partidă extrem de importantă din cadrul preliminariilor Cupei Mondiale de fotbal feminin. În data de 27 martie, teleormăneanca posesoare a ecusonului FIFA, va arbitra unul dintre cele mai tari meciuri ale fazei preliminare, Portugalia-Italia. Cristina Ionescu Babadac va face brigadă cu bucureşteanca Irina Mârţ şi cu clujeanca Monica Rigo, şi ele purtătoare ale ecusonului FIFA.
Cristina este soţia arbitrului asistent de prima ligă, Ionuţ Babadac. Cei doi au împreună o fetiţă, Alesia, care în curând va împlini un an.
Mult succes Cristina!
Cristian Frisk

Roşioreanca Nicoleta Drăguşin de la Kanal D, singurul corespondent al CNN din România !

2010-02-04T02:05:00.000-08:00

Nicoleta Drăguşin este singurul corespondent pe care-l are CNN în România. Jurnalista este contributor la CNN World Report de mai bine de patru ani – din aprilie 2004 – şi are o carieră impresionantă în calitate de corespondent internaţional, din 2001 fiind prezentă în fiecare dintre focarele de conflict ale planetei.

Un prim pas din această colaborare a fost făcut anul trecut, când CNN a difuzat un reportaj realizat de Nicoleta Drăguşin. Subiectul: un software revoluţionar este implementat de Poliţia Română; programul modifică fizionomia copiilor dispăruţi, în aşa fel încât imaginile să-i reprezinte aşa cum arată în prezent.
Luna trecută, Nicoleta a împlint 29 de ani de când a văzut lumina zilei în Roşiorii de Vede. Soarta a vrut ca prima zi a Nicoletei în televiziune să fie una istorică, ziua care, s-a spus de multe ori, “a schimbat lumea din temelii”: 11 septembrie 2001 – data atentatelor sângeroase din SUA. Lucrul se intampla la OTV, dar după aceea, din 2002 – an în care a absolvit Ştiinţele Politice – până în primavara anului trecut, ziarista şi-a legat numele de postul Realitatea TV, din 2003 fiind director al Departamentului Ştiri Internaţionale. Actualmente, Nicoleta este editor Ştiri la Kanal D.

Cariera de corespondent internaţional a dus-o, de-a lungul acestor şapte ani, pe ziaristă în cele mai fierbinţi locuri ale planetei. În 2006, a fost singurul jurnalist de televiziune din România prezent în Beirut, în timpul cumplitului mini-război din Liban. Cu un an înainte, o altă exclusivitate pentru România: Nicoleta era primul jurnalist TV român care transmitea din New Orleans-ul devastat de uraganul Katrina. În 2003, la Realitatea TV, a fost membru al echipei de coordonare a transmisiilor din timpul războiului din Irak (primul ei contact cu profesioniştii CNN), în august acelaşi an transmitea din Darfur, Sudan – dezastrul umanitar fără precedent, iar ianuarie 2005 o găseşte corespondent din Kiev, Ucraina, în timpul neuitatei “Revoluţii Portocalii”. În decembrie 2004, tot la Realitatea, a fost membru al echipei de coordonare care transmitea dezastrul produs de tsunami în Asia.

Aceasta este “fotografia la indigo” a jurnalistei Nicoleta Drăguşin, o teleormăneancă get-beget, care a impresionat lumea bună a televiziunilor naţionale prin profesionalismul de care a dat dovadă.

Avem copii cu care ne mândrim!...

2010-02-02T03:47:00.000-08:00

Teleormanul a fost, este şi va rămâne un adevărat izvor nesecat de talente în domeniul teatral.
O veste primită recent ne-a bucurat nespus de mult: trupa de teatru „Marin Preda” de la Şcoala cu clasele I-VIII Frumoasa, coordonată de profesor Mirela Pădureţu a obţinut premiul I şi trei premii de interpretare pentru elevi de la Ploieşti.
Sâmbătă, 30 ianuarie, şi duminică, 31 ianuarie, a avut loc la Muzeul „Ion Luca Caragiale” din „Cetatea petrolului” concursul interjudeţean de interpretare artistică a personajelor caragialiene „Caragiale – contemporanul nostru”. Micii actori teleormăneni Alexandra Chiran, Alice Leocă şi Liviu Baciu au impresionat juriul compus din actorii Ilie Gâlea - preşedinte, Daniel Chirea şi Ionuţ Burlan obţinând premiul I şi, aşa cum precizam în deschiderea materialului, trei premii de interpretare. - Felicitări!

Zâmbiţi, vă rog...

2010-02-02T02:18:00.000-08:00

Oricând o astfel de reclamă-pilot realizată fără cusur şi exclusiv de alexăndreni, poate fi o replică la ceea ce înseamnă azi "şoriciul românesc".
Indubitabil, protagoniştii unei asemenea reclame au demonstrat că au talent actoricesc cu caru'.

Ştefan MITROI – o remarcabilă personalitate a Teleormanului

2010-01-31T15:18:00.000-08:00

Scriitorul şi jurnalistul Ştefan Mitroi a fost mai întâi procuror la Alexandria (1980), redactor la Scânteia Tineretului (1983-1989 şi, mai apoi, după Revoluţie, redactor şef la acest cotidian, redactor şef în TVR, director la ziarul Azi (1996-1997) şi Dimineaţa (2001-2002), Consilier pe probleme de cultură şi presă al ministrului de Interne (2005), în prezent fiind cadru universitar la Academia de Poliţie. De asemenea, Ştefan Mitroi a fost primul preşedinte post-decembrist al Asociaţiei Ziariştilor Profesionişti din România (A.Z.R.). S-a născut în 1956, în satul Grosu, într-o familie de agricultori. Este absolvent al Facultăţii de Drept din Iaşi şi a debutat în cariera literară ca poet. Mai târziu a publicat nuvele, cărţi pentru copii, romane şi teatru. În 2006 a primit premiul pentru cea mai bună piesă de teatru de la Clubul Dramaturgilor din cadrul Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2008 a câştigat concursul naţional de teatru pentru copii cu piesa Povestea copilului care a salvat poveştile.
Pentru mine, Stefan Mitroi a reprezentat un etalon profesional în media, un mentor, omul de la care am învăţat multe dintre tainele gazetăriei în perioada cât mi-a fost director la cotidianul Azi. Şi mai presus de orice, Ştefan Mitroi m-a învăţat că trebuie să mă mândresc cu obârşia mea de teleormănean. Şi pentru aceste lucruri, îi sunt recunoscător.
Îmi aduc bine aminte, prin 1996, intram în redacţia nou-înfiinţatului cotidian Ultima oră, unde aveam să-l întâlnesc pe directorul acestei publicaţii, reputatul gazetar Ion Marin. S-a uitat lung la mine, m-a analizat din cap până în picioare, după care, cu un aer mucalit, mi s-a adresat: ”Da, da, tu eşti de la Ştefan Mitroi! Am priceput…” Îmi aduc aminte că-i spusesem reputatului gazetar că sunt din Teleorman. Atât! Replica lui Ion Marin, a fost una savuroasă şi plină de înţelesuri. În acel moment am realizat ce înseamnă cu adevărat “brand-ul Ştefan Mitroi”.
Ca scriitor, nu am eu căderea să-i “comentez” opera literară, în schimb, o face cum nu se poate mai bine Ioan Holban: „Autorul ficţiunii, mai exact, al ficţiunii reale din romanul lui Ştefan Mitroi caută, însă, altceva; în anii când sapă şi lipseşte de acasă, umplând de speranţă pe cei ce aşteaptă apa vie şi de suferinţă (pe Paulina şi Sebastian, soţia şi fiul), Anghel Preducel încearcă să găsească sufletele celor dispăruţi pentru a-i povesti viaţa neştiută din timpul vieţii de deasupra. (...) Din această ambiguitate, explicită încă din titlu (Gaura sau apă vie, apă moartă), creşte romanul lui Ştefan Mitroi, un prozator interesant, matur, cu o formulă epică distinctă în peisajul prozei noastre de azi.”
În încheiere, doar o concluzie: Teleormanul l-a delegat pe Ştefan Mitroi să-l reprezinte cu cinste în faţa lumii întregi. Îndatorire de care remarcabilul om de cultură s-a achitat cu prisosinţă!

S.O.S. - Salvaţi monumentele istorice din nordul judeţului Teleorman!

2010-01-30T14:08:00.000-08:00

Pe o rază ce nu depăşeşte o sută de km, cernoziomul din nordul judeţului Teleorman adăposteşte importante vestigii istorice şi culturale unice pentru această zonă a ţării. Ca într-un arc de cerc imaginar, întâlnim Salcia cu Casa memorială "Zaharia Stancu", iar puţin mai la nord, Dideştiul lui Galaction, Siliştea-Gumeşti a lui Marin Preda, dar şi Balaciul lui Constantin Aga Bălăceanu. Spre nord-vest, la "o aruncătură de băţ", cum s-ar spune, Tătărăştii de Sus, localitate pe teritoriul căreia se regăsesc ruinele "Curţii Bălăcenilor", monument istoric din sec XVIII.
Despre acest fapt a luat la cunoştinţă şi fostul ministru al Culturii, academicianul Răzvan Teodorescu, în timpul unei vizite în această zonă a judeţului nostru, în timpul guvernării PSD. La acea vreme, ministrul Teodorescu şi prefectul de atunci şi de acum al judeţului, Teodor Niţulescu, promiteau reprezentanţilor administraţiei publice locale, dar şi jurnaliştilor care i-au însoţit pe cei doi că "în cîţiva ani acest itinerariu va intra într-un circuit cultural naţional", ceea ce implica de la sine conservarea monumentelor istorice existente în zonă.
Au trecut de atunci două guvernări, iar monumentele istorice la care se făcea referire au rămas în acelaşi stadiu de degradare, poate chiar mai accentuat! Imaginile care vi le prezentăm grăiesc de la sine şi reclamă o intervenţie rapidă privind conservarea şi redarea circuitului turistic naţional a acestor adevărate comori ale istoriei noastre naţionale.

Merită să fie citit...

2010-01-30T07:03:00.000-08:00

Căderea în uitare: Zaharia STANCU

Zaharia Stancu s-a născut pe 5 octombrie 1902 în comuna teleormăneană Salcia şi a murit în Bucureşti, în ziua de 5 decembrie 1974. Copilăria şi adolescenţa i-au fost marcate de sărăcie şi frustrări, un rol jucându-l în acest sens şi o anumită infirmitate dobândită la un picior. A fost înzestrat, însă, cu o ambiţie devorantă şi cu o incontestabilă dragoste de lectură. A citit de-a valma, tot ce-i cădea în mână, în orice condiţii, uitând uneori până şi de foame. La 31 de ani a devenit licenţiat în litere şi filosofie al Universităţii din Bucureşti, dar, până în această fază, drumul vieţii sale a fost greu, trebuind să-şi câştige existenţa din munci umile, prost plătite. A intrat în presă, remarcându-se ca unul dintre cei mai acizi publicişti ai perioadei interbelice româneşti. În paralel, a cochetat şi cu poezia, tipărind în 1927 volumul de versuri "Poeme simple", care a primit premiul Societăţii Scriitorilor din România. A publicat şi câteva romane de consum, rău primite de critică pentru inconsistenţa lor.
După 23 august 1944, destinul i se va modifica substanţial, graţie adeziunii la ideile comuniste. În 1948 publică romanul "Desculţ", pe care critica oficială îl va considera o adevarată capodoperă şi-l va supralicita ani la rând. Romanul a fost tradus într-un şuvoi de limbi străine, aspect care-l va determina pe Stancu să afirme mai tarziu, plin de mândrie, că eroul său Darie a străbătut lumea în sandale de aur. Au urmat alte şi alte scrieri, nucleul inspirator al majorităţii lor regăsindu-se în acelaşi "Desculţ"...
În paralel, scriitorul a cumulat numeroase premii, distincţii şi demnităţi oficiale: laureat al Premiului de Stat, academician, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, director al Teatrului Naţional, şef peste mai multe reviste literare... Spre finalul vieţii a revenit la poezie, publicând trei volume remarcabile prin atmosfera nostalgică, de o tristeţe ce aminteşţe vag lirica lui Serghei Esenin.
Astăzi, Zaharia Stancu este practic uitat. E greu de spus ce va rămâne valabil din uriaşa-i operă. Romanele "Pădurea nebună", "Jocul cu moartea" şi "Şatra" nu pot fi ignorate. Poetul pare mai inspirat decât prozatorul... "Desculţ" e mutilat de falsitatea istorică şi tezismul strident al manierei de concepere.
Ca staroste al breslei scriitorilor, Zaharia Stancu s-a comportat, însă, admirabil, aspect recunoscut de majoritatea absolută a acestora. A uzat din plin de influenţa sa publică pentru a le apăra şi impune drepturile, atât cât s-a putut, într-o perioadă dificilă sub aspect politic. Era un bărbat impozant, atractiv fizionomic, având alura unui aristocrat, această ultimă impresie accentuându-se odată cu înaintarea sa în vârstă...

Cristian SANDACHE
"Flacăra Iaşului"

N.N.- Pe la începutul anului 1932, apare ziarul AZI, avându-l ca director pe Zaharia Stancu, la care au colaborat scriitori straluciţi precum: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Streinu, Ion
Pillat, Ion Vinea, Gib Mihaescu, Alexandru Sahia, Geo Bogza.

Un teleormănean de caracter cu care ne mândrim – George Ogăraru

2010-01-29T00:05:00.000-08:00

„Trec peste absolut orice ca să joc pentru Steaua!”
După cum se ştie, la finele sezonului fotbalistic recent încheiat, conducerea echipei Steaua a avut o rundă de discuţii cu fostulul fundaş al echipei din Ghencea, George Ogăraru, în prezent legitimat la Ajax, privind revenirea internaţionalului român în tricoul roşu-albastru. Negocierile au eşuat dar, de curând, datorită refuzului fundaşului Pawel Golanski de a-şi prelungi contractului cu Steaua, “pista Ogăraru” a fost din nou ”accesată”.
Contactat de redatorii GSP, George Ogararu a precizat: “Uitaţi ce este: eu trec peste absolut orice ca să joc pentru Steaua! Peste orice! Pentru mine, poarta acestui club nu se va închide definitiv niciodată! Şi spun asta cu convingere, indiferent de tratamentul de care aş avea parte la un moment dat. Îmi trece supărarea cînd vine vorba de Steaua.” No comment!
După cum se ştie, George Ogăraru este unul dintre numele mari din fotbalul românesc, “cu profunde rădăcini teleormănene”, el fiind originar din comuna Talpa, origine cu care fotbalistul s-a mândrit de fiecare dată când a avut prilejul să o facă. Bravo George!

Marius Roşu, noul manager al Spitalului de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede?

2010-01-28T09:26:00.000-08:00

După publicarea pe saitul ziarului „EXCLUSIV” a materialului care viza atitudinea nicidecum civilizată a soţului doamnei manager al Spitalului de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede la adresa colegului Claudiu Dumitrache, conducerea Organizaţiei PDL Roşiorii de Vede, prin persoana preşedintelui Tudorel Coman a ţinut să ne precizeze faptul că, citez, „organizatia locală a PDL a luat act de acest fapt şi va intensifica măsurile de numire a noului manager al Spitalului de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede, în persoana celui nominalizat de partid să ocupe această funcţie, este vorba de Marius Roşu”.
În opinia liderului local al PDL, „doamna Mirela Ciobanu care ocupă interimar funcţia de manager cu delegaţie nu este propusă de partid să ocupe acest post, mai mult, situaţia de la acest spital impune numirea cît mai urgent a noului manager, eveniment care se va petrece în cel mult două săptămâni”.
L-am întrebat pe preşedintele Tudorel Coman cum comenteaza afirmaţia prefectului Teodor Niţulescu cum că, „atâta timp cât va deţine dumnealui această funcţie, pe doamna Ciobanu nu o va schimba nimeni”, liderul democrat-liberal a precizat sec:” propunerea partidului este alta şi trebuie respectată!”

Stop prigonirii jurnaliştilor şi mijloacelor media de stânga!

2010-01-25T13:54:00.000-08:00

În aproape 20 de ani de presă nu mi-a fost dat să văd o astfel de prigonire a jurnaliştilor şi chiar a mijloacelor media de stânga, aşa cum trăim să vedem în prezent sub regimul Băsescu! Nici Alianţa CDR nu a mers aşa departe cu hăituirea jurnaliştilor care şi-au exprimat deschis opţiunea pentru stânga politică şi pentru acest fapt Emil Constantinescu şi ţărăniştii merită tot respectul. Chiar dacă în acea perioadă presa românească nu a cunoscut un avânt, cel puţin nu a simţit din plin astfel de „seisme” la care este supusă astăzi.Este limpede: în aceste momente de „criză economică” operează din plin dictonul „cine nu este cu mine este împotriva mea” şi, ca atare, trebuie ras! Aşa înţeleg actualii guvernanţi să „ apere” libertatea presei. Ziare care dintr-un motiv sau altul s-au poziţionat în afara sferei de influenţă a actualului preşedinte şi-au găsit sfârşitul într-un mod sau altul. Fie au fost rase complet, fie îşi mai regăsesc existenţa decât on-line ca o formă intermediară până la agonie . Unor posturi tv li se blochează conturile iar altora li se forţează „mâna” să facă disponibilizări masive. Şi totul sub perdeaua uneori jenantă şi ridicolă în egală măsură, numită „criză economică”.
Regres economic am trăit şi în regimul Constantinescu dar mijloacele media au continuat să existe, greu este adevărat, dar au reuşit să-şi „transmită mesajul”. Acum, pumnul în gura presei a devenit un mod al existenţei acestui regim monolitic şi, cel mai grav, este faptul că societatea civilă nu observă lucrul acesta şi, ca atare, nu ia o poziţie publică în faţa unor astfel de gesturi extrem de grave şi periculoase pentru sistemul democratic care îl tot aclamăm şi-l ridicăm în slăvi.
Să nu mai vorbim de UZP si CNA care nu au luat o poziţie publică în acest sens, ceea ce este şi mai de neînţeles dar, cu toate astea, sancţionează în mod public jurnalişti precum S.R. Stănescu, ori Bogdan Chireac... No comment!

La mulţi ani, prietene drag!

2010-01-24T10:53:00.000-08:00

Bonom, mucalit, pus mereu pe glume cu tâlc. Acesta este profilul jurnalistului Costi Bugean. La prima vedere, seamănă leit cu prototipul dat de Eugen Simion “omului de la câmpie”: dur, de multe ori creându-ţi impresia ca nu-ţi dă atenţie la ceea ce spui... Este os din stipea Moromeţiană, ce să-i faci!?... Dacă, însă, ai privilegiul să ajungi să-l cunoşti, nu-l mai ...recunoşti. Are un suflet mare, cât descoperirea Câmpiei Burnasului, locul de unde îşi trage seva existenţială şi profesională.Uneori pus pe şotii, glumeţ, dar, de fiecare dată cu un bagaj substanţial şi inteligent de glume... Acesta este jurnalistul Constantin Bugean, un om de presă cu o puternică amprentă în îngusta, dar profunda lume a presei scrise si audio-vizuale din Teleorman.Zilele acestea, mai exact în aceeaşi zi cu Florin Piersic,pe 27, prietenul şi apreciatul om de presă împlineşte 38 de ani. Nu spun de primăveri, căci pentru el aceasta vârstă înseamnă un reper al maturităţii profesionale şi nu numai. Reprezintă, dacă vrei, o vârstă a deplinei maturităţi în ale jurnalismului profund, de caracter şi, de ce nu, a impunerii pe piaţa media a unui stil inconfundabil: stilul Constantin Bugean! Un stil pe care de multe ori şi eu mi l-am dorit să-l “înfiez”, dar nu am reuşit dintr-un motiv lesne de înţeles: nu-l aveam în sânge! E greu să fii pamfletar şi caricaturist de substanţă şi, în egală măsură, analist profund. Constantin Bugean, în schimb, a reuşit cu prisosinţă acest lucru! Pentru asta îl invidiez şi, în egală măsură, îl admir. Este stilul lui, unic, inconfundabil, oferit cu dragoste şi generozitate presei scrise teleormănene.

La ceas aniversar, drag prieten, un sincer LA MULŢI ANI!...

INTERESUL (politic) poartă... tichie de mărgăritar!

2010-01-24T10:50:00.000-08:00

Nu mică mi-a fost uimirea când zilele trecute am aflat „în gura târgului”, cum se spune, că noul manager al Spitalului de Pneumoftziologie din Roşiorii de Vede este şi... va fi „cât eu sunt prefect”, Mirela Ciobanu.
Cel puţin aşa a „ameninţat” actualul prefect de Teleorman, Teodor Niţulescu.Teodor Niţulescu, acelaşi personaj care cu circa doi ani în urmă, era patronul postului Antena 1 Alexandria si, redactorii lui, în speţă Claudiu Dumitrache, pe atunci redactor la Stiri în Antena1 Alexandria era ameninţat , lovit cu portiera maşinii în faţă şi înjurat de soţul doamnei Mirela Ciobanu, pe nume Dumitru Ciobanu, şofer la amintita unitate sanitară. Motivul, unul simplu: domnul Ciobanu parcase maşina instituţiei, în miez de iarnă, pe „interzis” în faţa Prefecturii, iar colegul îşi permisese să îl filmeze. Dacă lucrurile rămâneau aşa, poate nu ar fi fost bai, dar domnul Ciobanu a început să adreseze cuvinte grele de suportat urechilor la adresa postului Antena 1, a patronului Teodor Niţulescu şi a anturajului acualului prefect.
După doi ani, ciudat dar adevărat, familia Ciobanu s-a împrietenit subit şi greu de înţeles cu actualul prefect Niţulescu care mai nou îi „ţine în braţe” pe cei doi. Ciudate sunt regulile „jocului politic” în acest regim!...

ORA ADEVĂRULUI

2010-01-24T02:14:00.000-08:00

Şeful Poliţiei TF Roşiori Nord, la baza şantajului la adresa unui magistrat!

Spuneam cu ceva vreme în urmă într-un material publicat în coloanele săptămânalului „EXCLUSIV” că „de ceva vreme, în gura târgului circulă o poveste stranie, având ca protagonişti mai mulţi oameni importanţi din judeţ. Era vorba despre un magistrat care a dat serios în boala consumului de alcool, un înalt funcţionar public, un poliţist cu funcţie de conducere şi o ...inculpată într-un dosar, devenită ulterior acuzator. Ce-i leagau pe cei patru?... Existenţa unei casete filmate pe care se regăsesc imagini cu magistratul şi femeia în ipostaze compromiţătoare. Mai precis, dezbrăcaţi precum Adam şi Eva. Filmarea a fost făcută la comandă, de către operatorii de imagine ai unui post local de televiziune, cu ceva vreme în urmă, în apartamentul femeii.
Vă aduceţi aminte faptul ca am scris că dosarul a ajuns, într-un final, la magistratul la care am făcut referire. Ce a urmat, contează cel mai mult. Filmarea nu a fost dată niciodată pe post, caseta cu imaginile fiind cerută de patronul postului tv, respectiv înaltul funcţionar public. Şi acum bomba: cel care a pus la cale şantajul magistratului a fost şeful Poliţiei TF Rosiori Nord, „celebrul” comisar Cristea despre care se “povesteşte” prin anumite medii că ar fi fost luat de curând în vizor şi de DNA.
Surse din Regionala SNCFR ne-au dezvăluit că mai mulţi salariaţi ai societăţii au fost “invitaţi” de procurorii DNA sa dea cu “subsemnatul” despre matrapazlâcurile poliţistului. Ce va ieşi, rămâne de văzut şi de consemnat.
De altfel, pe site-ul ziarului “Exclusiv”, mai mulţi cititori ne-au semnalat numeroase cazuri de ilegalităţi comise, se zice, de comisarul şef Cristea. Redăm, în continuare, un comentariu postat pe site-ul ziarului, de o cititoare pe numele său Carmen: “Bănuiesc că nu se pune problema că nu ştiţi cine sunt protagoniştii. Cunosc povestea, ştiu şi eu cine sunt. Ce vreau să vă spun în plus, că poliţistul respectiv are multe bube în cap de care nu ştie conducerea IPJ. Am foarte multe să vă spun despre el, plus probe care acoperă ceea ce spun, astfel încât să-i folosiţi numele fără problemă. Cred că e timpul să fie potolit acest şpăgar. Vă trimit un mail cu nr meu de telefon”. No comment!

Promo emisiune "Teleormanul nefardat"

2010-01-23T05:35:00.000-08:00

2010-01-23T04:51:00.000-08:00

VERDE-N FAŢĂ

2010-01-23T03:51:00.000-08:00

“De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere!”

Recent, rasfoind presa noastră cea de toata zilele şi de toate nopţile, nu mică mi-a fost mirarea când într-un colţ de pagină a unei publicaţii de cancan, mi-a fost dat sa văd stipulat un titlu de interviu cu trimitere în pagina a treia realizat de un anume redactor al carui nume nu spune mare lucru pentru istoria presei româneşti cu un reputat confrate din domeniul audio vizualului. Titlul, unul incitant, te determină, vrând-nevrând, să nu laşi neobservată trecerea în revistă a acelei discuţii imortalizate pe „hîrtie gabenă fără culoare politică”, parafazînd un dicton la modă prin anii 95 atunci când se făcea referire la cotidianul „Cronica română”.
Dacă numele redactorului nu-l fac public datorită faptului că el nu spune nimic-cel puţin deocamdată-, al intervievatului, actualmente VIP , nu-l consemnez dintr-o raţiune cât se poate de simplă, dar nicidecum simplistă: mi-e jenă şi milă în acelaş timp de bietul aşa-zis „reputat om de televiziune”.
Ce mai tura-vura, individul, care actualmente nu prea mai „umple” sticla cu prezenţa-i de justiţiar format într-o anumită şcolală şi ştie el care, a avut nesimţirea crasă să precizeze „pentru selectul public cititor al publicaţiei...” că cea mai „neagră periadă din viaţa sa de „important om de televiziune” şi-a petrecut-o în „defunctul Tele 7 abc”. Bravo coane, că ai scos pe guriţa ta plină de abjecţii o astfel de idioţenie! Abia te aşteptam la interval. De fapt nu mă miră; caracterul tău, ani de-a rândul a fost unul, cel puţin discutabil...
Dar să revin la „perioada neagră din viaţa sa de om de televiziune”: acest individ, prin anii de graţie 98-99, odată cu „dezertarea” în masă a „echipei Radu Coşarcă” pentru banii puşi la bătaie de grupul INTACT, acesta a luat drumul TVR, nefiind introdus de Coşarcă în echipa dezertorilor plecaţi în Antena1. Ce aport a avut el în postul public de televiziune unde a adăstat, cum se spune în popor „de la culesul porumbului până la tăiatul cocenilor”, nu comentez. Însă, un gest al său făcut în dispreţ faţă de oamenii care i-au acordat încredere şi l-au format ca jurnalist în Tele7abc, spune mult despre caracteul acestui „important om de televiziune”. Acesta, la plecare în postul public, a luat cu el întreaga arhivă tv din postul Tele7abc dedicată activităţii Ministerului de Interne, ignorând nu numai bunul simţ, dar şi bătându-şi joc de munca oamenilor care au pus la punct această arhivă-operatori de imagine, sunetişti, regizori de montaj şi arhivist! Să nu mai spunem că zecile de ore de imagini imortalizate pe banda video erau proprietatea postului din Calea Victoriei şi, nicidecum, al celui din Pangratti!
A doua zi, cînd m-am prezentat la program, i-am cerut arhivistului, nimeni altul decât mama reputatului coleg Vlad Petreanu de la Antena1, doamna Maria Petreanu, să trecem în revistă arhiva MI, deoarece urma să trimit la Comandamentul Jandarmeriei un reporter să realizeze un material legat de comemorarea victimelor macelului de la Otopeni din zilele Revoluţiei.
Stupoare! În arhivă nu numai ca nu am mai gasit imaginile de care aveam nevoie ; întreaga arhivă dedicată activităţii MI dispăruse fără urmă! Luni bune mi-au trebuit după aceea ca împreună cu regizorul de montaj Adriana Stoiniceanu si arhivistul Maria Petreanu să reconstruim această secţiune. Cât despre dispariţia acelei arhive, pur întâmplător, am aflat peste ceva vreme că ar exista în TVR, graţie „muncii neostoite a unui important om de televiziune”.
Acesta este caracterul celui care acum cu dispreţ vorbeşte în termeni batjocoritori despre un post de televiziune care l-a „adunat” de pe stradă şi l-a făcut vedetă „pe sticlă”. „Bine că a murit, zice individul, făcând referire la închiderea postului Tele7 abc, că altfel aveam să asistăm la o telenovelă media grotească!”.
Domnule VIP, Tele 7 abc continuă să existe prin cei care au ieşit de pe băncile acestei adevărate şcoli de televiziune făcându-i cinste astăzi prin prestaţiile lor în audio-vizual!... Dar tu nu ai caracter şi, mai mult decât atât, nici minte nu prea ai. Vorba aceea: „De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere!” Cât despre tine ca personaj, numai de bine!... Apropo: am răspuns astfel mai multor foşti telespectatori ai postului din Calea Victoriei care m-au întrebat ce s-a ales de arhiva Tele7abc după desfiinţarea postului. Ea a fost „ridicată”, în timp, de redactori „isteţi” ajunşi prin curţile altor posturi tv.