joi, 15 aprilie 2010
In memoriam - VICTOR MARIN BASARAB
Victor Marin Basarab, prozator si ziarist (n. 29 oct. 1940, mn. Turnu Magurele, jud. Teleorman, m. 5 iul. 2003, mn. Bucuresti), a fost redactor la ziarul Satul socialist (1970-1972), redactor principal la ziarul Tribuna Ialomitei (1972-1974), corector principal la gazeta Agricultura socialista (1988-1989), redactor principal si sef de sectie la ziarul Satul romanesc (1990-1991), redactor si publicist comentator la ziarul Azi (1991-1997) si redactor-documentarist la ziarul Curentul (1997-2000). A publicat fragmente din romanul Matase pentru Pontul Euxin (1975, in revistele Luceafarul si Romania literara). A debutat editorial cu vol. de povestiri Everest Turnu Magurele, Bucuresti, Ed. Cartea Romaneasca, 1978. A colaborat cu versuri si proza, recenzii, interviuri, eseuri si reportaje in presa centrala si locala, indeosebi la: Satul socialist, Agricultura socialista, Agricultura Romaniei, Tribuna Ialomitei, Satul romanesc, Campus 2000, Albanezul, Tribuna invatamantului, Azi, Curentul, Luceafarul. A mai semnat: V.M. Basarab. Mai multe romane si volume de povestiri, precum Toamna prostilor, Dupa caderea noptii de mai, Dimineata sclavului Epictet, Matase pentru Pontul Euxin, Dionysos, tatal meu plans, Sarbatoare eroilor, Bonjour, Machiavelli, Rana mea Valahia, au ramas nepublicate, prin sertarele diferitelor edituri. A fost distins cu premiul revistei Luceafarul pentru proza (1974). A fost membru al Uniunii Ziaristilor din Romania si al Asociatiei Ziaristilor din Romania.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Ma bucur din suflet ca macar o persoana se mai gindeste la el . Ironia soartei era ca facea adunari pentru BAIA (o intreprindere a Ministerului Agriculturii) prin 1984. Oare ce mai face baiatul lui , a intrat la litere in 1986 cu teama adinca de a nu face armata - nu cred ca urmeaza drumul tatalui ...
Dumnezeu sa-l ierte !
Vreau sa cred ca Tucusor, asa cum ii spuneau prietenii si cred ca m-am numarat si eu printre ei nu s-a alungat prea mult printre eternitati si,chiar daca nu foarte des, ne atinge sufletul cu romantismul si poezia lui. Mi-am amintit astazi si nu pentru prima oara de cel cu care, prin eternitatile mele, ne certam in rime amintirile. Dumnezeu sa-l odihneasca
Trimiteți un comentariu