VERDE-N FAŢĂ

Circul cu „flăcări violete” şi văjitoare de la PSD

Nu mi-am dorit niciodată să fiu un profet. Şi mai ales când vine vorba de soarta stângii politice româneşti care nu-mi este deloc indiferentă. Ceea ce s-a întâmplat, sâmbătă, la Romexpo, a confirmat, din păcate, pe de-antregul, temerile mele. Am văzut un Congres pregătit „pe genunchi” şi desfăşurat în cel mai grobian mod. Cu negocieri pe uşă, cu retrageri planificate şi cu o lovitură „sub centură” dată de Cristian Diaconescu, ceea ce a dat peste cap, pentru un timp, planurile „echipei Ponta”. A fost o piesă de teatru ieftină cu vrăjitoare şi flăcări violete şi cu scandalul Pandele-Vanghelie.
Ce mai tura-vura, a fost un adevărat circ, de care electoratul românesc de stânga nu avea nevoie! Nu avea nevoie pentru că este mult prea supărat din cauza politicilor sociale promovate de actualii guvernanţi şi, cel mai important, din cauza faptului că partidul care ar fi trebuit să-i reprezinte cu demnitate şi cu o voce puternică, pierde an de an la rând din 2004 încoace, toate bătăliile duse cu PDL şi Traian Băsescu.
PSD de astăzi nu mai este o forţă, mai degrabă este o replică palidă şi penibilă a ceea ce a fost acest partid ani de-a rândul sub conducerile lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Şi cum era de aşteptat, au apărut şi demisiile: deocamdată, până la publicarea materialului, trei, printre care şi a senatorului de Teleorman, Şerban Mihăilescu. Demisii aşteptate şi care nu au luat prin surprindere cu adevărat militanţii serioşi ai acestui partid. Pentru PSD, plecarea lui Mihăilescu nu reprezintă „un capăt de ţară”. Ceea ce mi se pare mai grav este faptul că PSD are tendinţa nu de a se scinda, ci, şi mai grav, de a se fărâmiţa! Este, realmente, un fapt extrem de grav. Şi atunci mă întreb şi îi întreb pe oamenii de bună credinţă şi extrem de devotaţi cauzei de stânga: ce se va întâmpla cu electoratul acestui partid? Spre cine va „migra”? Eu spre exemplu nu aş da votul meu niciodată unui partid condus de Gabriel Oprea şi Şerban Mihăilescu. Dar tot eu spun că dacă Octav Cozmâncă sau Alin Teodorescu ar cere votul meu, este posibil să-l aibă. Şi atunci, vă întreb pe dumneavoastră domnilor din conducerea fostă şi actuală a PSD: nu vă aşteptaţi ca electoratul de stânga serios să vă taxeze înţelegerile mizerabile încheiate pe sub uşă ? Nu negociatorii-şefi Viorel Hrebenciuc şi Marian Vanghelie reprezintă forţa acestui partid, ci „talpa ţării” care şi-a pus o speranţă în dumneavoastră.
Ion Iliescu a avut dreptate. Pentru a câta oară? „Nu manelizaţi partidul!”, a fost strigătul de disperare al sigurului om politic român post-decembrist. Dacă aţi învăţat ceva e bine, dacă nu pieriţi „pe limba dumneavoastră” cum se spune. Iliescu şi-a făcut datoria, lăsându-vă pe mână cel mai puternic şi respectat partid. Nu-l „omorâţi”!

De Dragobete, iubeşte româneşte!

Cupidonul autohton e un tânăr voinic, chipeş şi foarte iubăreţ.
În fiecare an, pe 24 februarie, se sărbătoreşte Dragobetele, despre care se spune că „sărută fetele” şi care este un fel de Eros sau Sfântul Valentin de pe meleagurile noastre. Celebrarea sa vine de pe vremea dacilor, atunci când se spunea că marca începutul primăverii şi al anului agricol. Natura revenea la viaţă, la fel ca şi iubirea. Oamenii l-au considerat zeul dragostei, pentru că îi ocrotea şi purta noroc cuplurilor de îndrăgostiţi. Se spune că tinerii care se cunosc pe 24 februarie, se vor iubi tot anul, legătura lor fiind considerată ca o logodnă.
Dimineaţa de Dragobete era prilej pentru flăcăi şi fete să îmbrace hainele de sărbătoare, să se adune în centrul satului sau în faţa bisericii. În cete, tinerii porneau, cântând, spre pădure sau spre luncă, unde făceau focul, iar fetele adunau flori, pe care le puneau la icoane şi apoi le foloseau la descântecele din dragoste. Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei şi se întindeau la jocuri şi poveşti.
Toţi cei care participau la sărbătoare credeau că vor fi feriţi de boli. După-amiaza, toţi petreceau, jucau sau cântau, fiindcă se credea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului.În unele zone ale ţării, fetele nemăritate strângeau apă din zăpada netopită sau de pe frunzele de fragi, despre care spuneau că este „născută din surâsul zânelor”, pe care o păstrau cu sfinţenie, pentru că făcea fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase.
Dacă nu era omăt, atunci fetele adunau apă de ploaie sau de izvor. În alte părţi, exista obiceiul numit „zburătorit”. Fetele se întorceau în fugă spre sat, iar dacă băiatul, care urmărea fata ce îi căzuse dragă, era ager şi o prindea din urmă, goana se termina cu un sărut sub ochii tuturor. Sărutul simboliza logodna, pentru cel puţin un an. Drogobetele era o bună ocazie pentru comunitate de a afla ce nunţi se pregăteau pentru toamnă.
Sărbătoarea românească a dragostei poartă mai multe nume, în funcţie de regiune „Sântion de primăvară”, „Ioan Dragobete”, „Drăgostiţele”, „Cap de primăvară”, „Logodna sau Însoţitul paserilor” sau „Ziua îndrăgostiţilor”.
În popor, se spune că Maica Precistă l-a transformat pe Dragobete într-o buruiană, numită Năvalnic, după ce acesta a îndrăznit să-i încurce şi ei cărările. Tradiţia se mai păstrează în judeţele Teleorman, Olt şi în unele locuri din Dolj.
De Dragobete, fetele şi băieţii îşi „oficializează” relaţiile în văzul tuturor, acesta fiind actul ceremonial public. Tinerele mai apelează la tradiţiile cu valoare ritualică, pe care le fac fără a fi văzute, atunci când adună omătul, numit zăpada zânelor, pe care îl topesc pentru a fi mai frumoase.
Indiferent că vă numiţi Mihaela sau altcumva, iubiţi româneşte! La mulţi ani şi să fiţi iubite frumoase doamne şi domnişoare!

Stânga politică românească la răscruce de drumuri!

Veste şoc pentru toţi cei care cred cu adevărat în valenţele stângii politice româneşti: Adrian Năstase nu mai candidează, refuzând astfel un rol de decor la alegerea preşedintelui PSD care, în opinia sa, este de pe acum stiut, în persoana lui Mircea Geoană.
În sprijinul acestei afirmaţii s-a exprimat şi preşedintele Ion Iliescu.
Nu ştiu dacă această zi va reprezenta "ziua neagră" a stângii româneşti, dar cu siguranţă reprezintă ziua de cotitură care va duce, posibil, la scindarea sau, şi mai grav, la fărâmiţarea PSD.

Marile nedreptăţi făcute presei!

Ultima fotografie, în 2000, a lui Aristide Buhoiu ca director general, la Tele 7 ABC.

A fost concediat la ordinul lui Emil Constantinescu, după "scandalul Rona Hartner".

Din acel moment, postul de televiziune din Calea Victoriei a intrat în declin.
Priviţi cu atenţie imaginea, care spune totul despre trăirile interioare ale reputatului jurnalist!

O fotografie atât de dragă mie...

Gabriela Buhoiu, maestrul Ion Lăceanu,teleormăneanul get-beget uitat de teleormănenii lui, un om, un mare artist care m-a onorat cu prietenia sa, marele jurnalist de televiziune trecut mult prea devreme în lumea "celor veşnice" şi admirabilul meu director de la Tele 7 ABC Aristide Buhoiu şi fiica acestuia, Luana.

S.O.S. - 20 de maşini zac de două zile înzăpezite între Moşteni şi Botoroaga!

Nu mai puţin de 2o de maşini , autoturisme şi de mare tonaj, sunt de peste 24 de ore înzăpezite pe Drumul Naţional ce leagă localităţile Botoroaga de Moşteni. Soferii şi pasagerii au fost nevoiţi să îndure intemperiile iernii de noaptea trecută, cu ger năpraznic sub 10 grade Celsius şi să aştepte, doar-doar, are să vină cineva să cureţe zăpada de pe calea de acces rutieră. Acel cineva, respectiv firma TELDRUM, care are în atribuţii astfel de intervenţii , nu şi-a făcut apariţia nici până în prezent, astfel că sărmanii oameni se văd nevoiţi să mai petreacă încă o noapte sub cerul liber la peste 10 grade cu minus. Ce este mai grav, că maşinile sunt cu acumulatorii descărcaţi, singura sursă de energie care produce şi căldura cât de cât necesară , ca acesti oameni să nu îngheţe. De asemenea, multe dintre aceste masini nu mai au carburant, aşa încât, situaţia este cât se poate de delicată.
La nivel de autorităţi, situaţia este cunoscută, dar până în acest moment nici un utilaj de deszăpezire de la TELDRUM nu şi-a făcut apariţia în zonă! Alo, domnilor, sunteţi pe recepţie? Oamenii disperaţi apelează la dumneavoastră să interveniţi urgent. Ce mai aşteptaţi? ...

Salariaţii Spitalului TBC din Roşiori: "Poliţia rutieră acţionează la ordin politic"?...

Nu mică mi-a fost mirarea când, în timpul zilei de astăzi, am primit un telefon de la la Spitalul de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede, prin intermediul căruia am fost informat că administratorului acestui spital, Ion Fierbinţeanu, i-a fost luat permisul de conducere de poliţia rutieră, în urma denunţului făcut de nimeni altul, decât de soţul doamnei manager, Dumitru Ciobanu.
Ce s-a întâmplat de fapt? Relatez, în continuare, ce s-a întâmplat, după cum mi s-a adus la cunoştinţă.
Imediat după orele prânzului, Ion Fierbinţeanu a consumat ceva băuturi alcoolice. Unde anume, nu ni s-a spus. Ce a urmat? Acesta a urcat la volanul maşinii şi a părăsit unitatea. Numai că, înainte să plece, văzându-l că a consumat băuturi alcoolice, Dumitru Ciobanu a anunţat poliţia şi le-a cerut oamenilor legii "să-i ia permisul".
Evident, poliţia s-a conformat şi numai cu câteva minute înainte să iasă din curtea spitalului Ion Fierbinţeanu la volanul maşinii, un echipaj şi-a făcut apariţia în zonă, la filaj.
Cum a ieşit pe poarta unităţii, şoferul a fost "tras pe dreapta" de oamenii legii şi direct i s-a pus fiola. Rezultatul, celui în cauză i s-a ridicat permisul auto.
Stiindu-se starea conflictuală existentă în spital între familia Ciobanu pe de o parte, şi salariaţi pe de altă parte, acest gest al domnului Ciobanu a reprezentat scânteia care a aprins vâlvătaia!
Ca un amănunt, Ion Fierbinţeanu s-a judecat prin instanţe cu familia Ciobanu pentru calomnie o bună perioadă de timp, proces încheiat cu câştigarea de către Ion Fierbinţeanu a unei sume de bani. De atunci, cei doi, Ciobanu şi Fierbinţeanu, se află "la cuţite", cum se spune.
Cât despre gestul poliţiştilor, salariaţii spitalulului îl cataloghează, dincolo de legalitatea lui, drept o "acţiune la comandă politică".

De la "Birică", la... Angel Rababoc

"Când eram mic, cochetam cu tot felul de spectacole, dar momentul hotărâtor cred că a fost în anul trei de liceu. Era perioada când se desfăşura Festivalul «Cântarea României». Am luat premiul II sau III pe ţară, aşa că mi-am zis: «Ia stai, frate, că e rost să mă poarte şi pe mine!». Acesta a fost momentul care a declanşat dorinţa de a face actorie. E drept că la un moment dat m-am gândit să urmez Dreptul, crezând eu că pot să împart dreptatea, ceea ce şi în acel timp, şi acum, e o iluzie. Am spus că mult mai frumos este să am iluzii în fiecare seară. Chiar dacă se risipesc, ştiu cu siguranţă că a doua zi vor reveni“, ne-a precizat Angel Rababoc.
Dorinţa de a intra la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică a venit ca un lucru firesc.
Şi, chiar dacă au fost cinci încercări, cu momente de cădere ulterioare eşecurilor, visul a prins în cele din urmă contur. "Am încercat cu insistenţă diabolică aproape, am dat cinci examene, pentru că pe atunci erau două, trei locuri într-un an, iar în 1980 s-a dat examen pe un singur loc. S-au strâns sute de băieţi. Vă daţi seama ce inconştienţă a fost! A treia oară când am dat examen, am clacat. Am zis nu mai pot. Întâlnindu-mă cu un minunat actor, Dumitru Furdui, când m-a întrebat ce-am făcut, i-am răspuns: «Am ratat şi anul ăsta, ce să fac?». Mi-a răspuns: «Măi, copile, în meseria asta, când toţi spun să o faci, tu să n-o faci! Când toţi spun să n-o faci, tu s-o faci!». Am primit un impuls în felul ăsta şi am început să învăţ poezii. Cineva m-a sunat şi m-a întrebat: «Ce-ai făcut?». I-am răspuns: «Nu mă interesează, eu învăţ deja o poezie pentru examenul de la anul». Era şi o glumă, care circula în acea perioadă: «Ce faceţi anul ăsta? Dăm examen la teatru şi plecăm la mare»“, mărturiseşte actorul naţionalului craiovean.
Am intrat la clasa profesorului Grigore Gonţă, care a ales să plece. În anul III de facultate, clasă din care făceam şi eu parte a fost preluată de Mircea Albulescu, teleormănean şi el, fiind şi prima sa promoţie. Lucrurile au făcut ca drumul după terminarea facultăţii să meargă spre Craiova. Astfel deveneam actor al Naţionalului craiovean, coleg de cabină cu distinsul Tudor Gheorghe. Tudor Gheorghe m-a întrebat într-o bună zi: «De unde eşti tu ca loc?», «Din Teleorman», i-am răspuns. Şi el mi-a zis: «Atunci vino la mine în cabină». Acum stăm în aceeaşi cabină. E o mare onoare că un asemenea actor mă primeşte în cabina sa, la fel ca şi Ilie Gheorghe”.
Povestea actorului născut în Talpa de Teleorman merge mai deparde şi "arde" necontenit cu fiecare rol jucat pe scena Naţionalului craiovean, dar şi în producţii cinematografice de succes, aşa cum a fost şi filmul "Moromeţii", în care tânărul Birică a prins viaţă prin interpretarea magistrală a lui Angel Rababoc.

VERDE-N FAŢĂ

SOARTA VIITOARE A ROMÂNIEI SE POATE DECIDE LA CONGRESUL PSD

Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră convingerea "decretată" în titlu vi se pare, cel puţin hazardată, sau chiar lipsită de substanţă. Drept pentru care, încercând să fiu cât mai obiectiv, am să încerc să mă explic: mai întâi de toate, trebuie să precizez că recentul rezultat înregistrat la alegerile Prezindenţiale au arătat cu, sau fără voia unora dintre noi, un trend al viitoarelor opţiuni electorale din România; şi anume că electoratul nostru, din ce în ce mai mult, preferă o schimbare în actul de guvernare, mizând pe eşicherul politic de stânga. Este drept, acest trend a fost dat nu numai de guvernările cel puţin nemulţumitoare de care a dat dovadă "dreapta românească" dar, să fim obiectivi, aceste guvernări au avut neşansa de a se confrunta şi cu o situaţie economico-socială la nivel macro, nicidecum favoarabilă. Criza economică internaţională care a generat o situaţie socio-economică instabilă a dus, inevitabil, la măsuri nepopulare şi din păcate, va mai duce în continuare la luarea de decizii menite să nemulţumească partenerii sociali. Mai mult decât atât, este o regulă nescrisă: orice partid, de-alungul perioadei aflat la putere, i se erodează imaginea. Şi ca un făcut, pentru actualul partid de guvernământ, la viitoarele alegeri pentru prima funcţie în stat nu se mai poate bucura de intrarea în competiţie a "omului-locomotivă" Traian Băsescu. Şi ce este cel mai delicat pentru PDL, la viitoarele alegeri nu cred că poate scoate în faţă un alt ..."Traia Băsescu", aşa cum nici PSD nu a reuşit să aducă în faţa electoratului un alt ..."Ion Iliescu". Şi s-a văzut rezultatul!
Drept urmare, toate aceste argumente aduse în sprijinul afirmaţiei făcute în titlul materialului, mă determină să cred cu convingere că cel care va obţine - reţineţi termenul -, funcţia de preşedinte al PSD la Congres va fi, indiscutabil, viitorul şef al statului. Şi lucrul acesta nu ne este deloc indiferent. De la Ion Iliescu, România n-a mai dovedit că este un factor de echilibru pentru cele două superputeri mondiale, SUA şi Rusia. Că ne convine sau nu, realismul ne obligă să nu neglijăm relaţia cu partenerii din răsărit. Poziţia geo-strategică ne impune acest lucru, chit că suntem membri NATO.
Ca urmare, miza pe cel care va deveni primul om în PSD, devine tot mai importantă.
Care va fi câştigătorul, vom lua la cunoştinţă în circa două săptămâni. Dar nu asta este cel mai important. Important este ca înşişi militanţii PSD care vor avea rol de delegaţi cu drept de vot la Congres, să realizeze pe deplin importanţa viitorului act al votării, întrucât dincolo de alegerea noului preşedinte al PSD, s-ar putea să fie ales viitorul şef al statului român. Şi nu este puţin acest lucru...

BLITZ - Nea Marin de la Conţeşti, şef de vedete la „Serviţi, vă rog!”

- Cum aţi ajuns să ştiţi atîtea lucruri despre folclor?
M-am născut într-un sat cu tradiţie, în comuna Conteşti, judeţul Teleorman. Am avut o copilărie fericită la ţară, ca-n “Amintiri din copilărie“. Apoi, am fost vătaf de căluşari şi am hotărît din tinereţe că asta vreau să fac. Şi asta am făcut toată viaţa: din dansator am ajuns instructor şi, din instructor, expert în folclor. Dansez de 44 de ani, de la 6 ani.
Aş vrea să mă opresc, dar nici nu pot şi nici nu mă lasă alţii.

- În mod obişnuit, cu ce vă ocupaţi?
Sînt angajat la Centrul naţional de conservare şi promovare a culturii tradiţionale din cadrul Ministerului Culturii şi mă ocup de trupele de dans folcloric din ţară.

- Păreţi ca la dvs. acasă în satul Măgura. Pensiunea din noua emisiune vă aparţine?
Aş vrea eu. Concediile mi le fac în Măgura de cîţiva ani buni, la un coleg de şcoală, care are o pensiune aici.

- Care e treaba dvs. în acest show?
Eu sînt şeful lor. Nu ştiu cum am ajuns şi pe-aici, cum m-au convins să fac şi asta, dar nu prin metode curate, ci prin învăluire. Au vorbit cu familia mea, le-au convins întîi pe soţia şi pe fiica mea şi pe urmă n-am mai putut să mă pun cu nimeni. Aşa că acum trebuie să învăţ vedetele cum se ţine o pensiune la ţară, să le verific, să le pedepsesc cînd e cazul, astfel încît nişte copii săraci să-şi poată permite o vacanţă de vis.

In memoriam - Şase ani fără Niculae CERVENI

La data de 16 ianuarie 2004 s-a stins din viaţă cel ce a fost şi va rămâne veşnic în sufletele noastre, NICULAE CERVENI, simbol al apărării idealurilor de dreptate şi adevăr.
NICULAE CERVENI, avocat de prestigiu, politician de marcă, un soţ, un tată, dar nu în ultimul rând, un adevărat prieten ce s-a distins prin prietenia şi generozitatea de care a dat dovadă.
NICULAE CERVENI s-a născut la 19 martie 1926 în comuna Cervenia, judetul Teleorman, într-o familie de tărani. A urmat cursurile şcolii generale si apoi Liceul Mihai Viteazu din Bucureşti, fiind apreciat ca un elev incisiv, dornic de cunoaştere şi învăţătură.
Primii ani de studentie îi începe la Facultatea de Drept din Bucuresti, fiind un simpatizant al gândirii ideologice socialiste. În timpul facultăţii, avându-l ca profesor pe Lucreţiu Pătrăşcanu, l-a abordat în numeroase rânduri, intrând chiar în polemică cu acesta, fapt ce a determinat o apreciere deosebită a liderului comunist din acea vreme.
Datorită ataşamentului pentru ideologia socialistă şi a dorinţei ca aceasta să servească omul simplu, să-l apere şi să-l ajute în munca de zi cu zi, NICULAE CERVENI şi-a atras mulţi simpatizanţi, dar şi adversari politici. Având obiceiul “să spună lucrurilor pe nume”, a făcut comparaţie între dictatura lui Stalin cu teroarea instaurată de Hitler, fapt ce i-a atras şi o condamnare politică în anul 1949.
Intre anii 1949-1954 NICULAE CERVENI a făcut puşcărie politică pentru infracţiunea de “uneltire împotriva orânduirii sociale”. În închisorile comuniste, Onesti, Aiud, Adjud, Jilava, Văcăreşti, a cunoscut personalităti marcante ale vieţii politice dinainte de război, ale perioadei interbelice şi ai regimului comunist unde a început să cunoască idealurile democraţiei liberale.
NICULAE CERVENI a fost un comunist în sensul idealist al acestei doctrine, în sensul respectării întocmai a Manifestului lui Marx şi totodată un anticomunist înverşunat când teoria marxistă în care a crezut a fost ruptă de practica murdară, criminală, întorcându-se la liberalismul burghez. Ca adept al liberalismului, considerând că autoritatea de stat se autolimitează, acesta impune generozitate, reprezentând expresia vie a relaţiilor interumane bazate pe iubire, prietenie şi respect.
După ani grei de puşcărie a reluat studiile absolvind Facultatea de Drept din Bucureşti. A fost avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, Târgovişte şi apoi avocat în cadrul Baroului Bucureşti. Văltoarea Revoluţiei din decembrie 1989 îl determină pe NICULAE CERVENI să pună bazele, împreună cu alţi jurişti de seamă, Uniunii Juriştilor din România, al cărei membru fondator şi reprezentant în Comitetul executiv a rămas până în ziua decesului. În luna ianuarie 1990 ÎnfiinŢeazĂ Partidul Socialist Liberal iar în 1991 se uneşte cu PNL-Câmpeanu, devenind vicepreşedinte. Membru marcant al CPUN, cu contribuţie esentială în transformarea raporturilor sociale comuniste în raporturi social-democrate liberale. În 1992 a fost ales deputat pe listele Convenţiei Democrate din partea PNL-CD. În perioada 1992-1996, în calitate de deputat şi membru al Comisiei Juridice a promovat idei liberale, având iniţiative legislative pentru realizarea unei economii de piaţă liberă, o protecţie socială reală, o justiţie în slujba cetăţeanului. La alegerile din 1996 este ales senator pentru un mandat de patru ani, tot din partea PNL-CD, unde din nou, are o activitate parlamentară susţinută, remarcându-se ca un promotor al liberalismului în toate domeniile de activitate.
În perioada 1990 - 1995 a îndeplinit funcţia de Decan al Baroului Bucureşti, apărând cu fermitate profesia de avocat, dar şi pe cei ce o exercitau. A luptat din răsputeri şi a promovat o nouă lege a exercitării profesiei de avocat, având dorinţa fermă ca avocatura - una dintre cele mai liberale profesii - să se rupă de tutela Ministerului de Justiţie. În 1995, ca urmare a eforturilor sale, este adoptată Legea nr. 51 a exercitării profesiei de avocat şi se pun bazele liberalizării acestei profesii. Deşi nu există un cadru juridic, în 1990 NICULAE CERVENI îsi înfiinţează primul birou de avocatură independent din România.
De-alungul vieţii sale de avocat, om politic, prieten şi mentor, NICULAE CERVENI a dat dovadă de sinceritate, cinste, constanţă în prietenie dar şi impulsivitate şi incisivitate. NICULAE CERVENI ne-a dezarmat de multe ori cu sinceritatea deschisă - jenantă uneori - cu care vorbea despre el, despre noi, despre alţii, spunând în faţă exact ceea ce gândeşte, dar cu inima caldă, generoasă, incapabil de ranchiună sau duşmănie.

Avocat BOGDAN IONESCU
Secretar General al Uniunii Juriştilor din România

Basarab Nică PANDURU, un teleormănean get-beget!

Este teleormănean get-beget, născut la Mârzăneşti pe data de 11 iulie, 1970. S-a remarcat la echipa satului cu care a câştigat Cupa Teleorman. A jucat apoi la Rulmentul Alexandria, FCM Reşiţa, Steaua, Benfica, F.C. Porto. În 1999 pleacă în America de Sud la Sport Club Internacional. De asemenea, Basarab Nică Panduru a jucat pentru echipa naţională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994.
În 2000 îşi încheie cariera de fotbalist la SC Salgueiros. Deşi a fost văzut ca fiind înlocuitorul perfect al lui Gheorghe Hagi, cel alintat de suporteri "Pandi" nu a confirmat pe deplin la naţională, ratând chiar o ocazie spre finalulul jocului cu Suedia de la CM din 1994.
În anul 2002 îşi începe cariera de antrenor la FC Timişoara şi continuă la Oţelul Galaţi şi FC Vaslui în 2005. Antrenează FC Farul Constanţa din 2006 pâna în 2007, când semnează cu FC Progresul Bucureşti. Pe 11 Septembrie 2009 Panduru a revenit la cea mai mare dragoste a vieţii lui, Steaua, unde a fost investit in funcţia de Manager Sportiv, funcţie ocupată ultima dată de o altă fostă glorie a clubului din Ghencea, Adrian Ilie.
Alături de alţi foşti mari fotbalişti români plecaţi spre marea performanţă de aici, din Câmpia Burnasului, cum ar fi Gigi Mulţescu, Constantin Zamfir, Iulian Mihăescu, Iulian Miu, Valentin Badea, Sorin Paraschiv etc., "Pandi" întregeşte galeria marilor fotbalişti români cu origini teleormănene.

La mulţi ani, Gică Hagi!

"Tot ce e legat de Steaua e un lucru sensibil şi delicat. Eu am fost si sunt stelist de mic!" Asta spunea, de curând, Gigă Hagi.
Astăzi, cel mai mare fotbalist român şi un "stelist sută la sută", cum îi place lui să spună, împlineşte 45 de ani. La mulţi ani, Gică Hagi!

Salvaţi mănăstirea Plăviceni!

Recent,un cititor de-al nostru căruia îi mulţumim, ne-a semnalat că asemenea Curţii Bălăcenilor, un alt monument şi lăcaş de cult de pe raza judeţului nostru reclamă o intervenţie rapidă vizând refacerea si resaurarea picturilor existente aici: este vorba de Mănăstirea Plăviceni (Alunisul), care este situată în arealul comunei Plopii Slăviteşti.
Schitul este ctitorit de marele vornic Dragomir de Plăviceni, în timpul domniei lui Matei Basarab, între anii 1646-1649.
Mănăstirea se află într-un amplu proces de organizare, cu noua obşte de călugări, şi are hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril".
Biserica este pictată în 1815 şi se află într-o avansată stare de ruină ca si întreg ansamblul ce se compune din biserică, impunătorul turn clopotniţă, casa stăreţiei, 2 rânduri de chilii, zidurile de apărare.
Mânăstirea este aşezată într-un cadru natural încântător, în lunca Oltului, printre păduri impunatoare.
Datorită izolării amplasamentului şi părăsirii ei după anii '50, mânăstirea a intrat într-un lent dar necruţător proces de degradare, la care a contribuit din păcate şi lipsa de interes a localnicilor. Grăitoare în acest sens sunt imaginile care le prezentăm , când ansamblul devenise sălaşul vitelor din satele învecinate.
Lucrările de reconstructie au început. Mănastirea Plaviceni trebuie să renască. Si asta, numai cu ajutorul dumneavoastră! De altfel, puteţi ajuta la reconstrucţia acestui lăcaş prin donaţiile dumneavoastră. Dar şi prin implicarea factorilor de decizie de la nivelul judeţului. Ne aude cineva?!...

Cristina Ionescu Babadac la Portugalia-Italia

Cea mai titrată arbitru-femeie care a evoluat vreodată în Teleorman, Cristina Ionescu Babadac a fost delegată la o partidă extrem de importantă din cadrul preliminariilor Cupei Mondiale de fotbal feminin. În data de 27 martie, teleormăneanca posesoare a ecusonului FIFA, va arbitra unul dintre cele mai tari meciuri ale fazei preliminare, Portugalia-Italia. Cristina Ionescu Babadac va face brigadă cu bucureşteanca Irina Mârţ şi cu clujeanca Monica Rigo, şi ele purtătoare ale ecusonului FIFA.
Cristina este soţia arbitrului asistent de prima ligă, Ionuţ Babadac. Cei doi au împreună o fetiţă, Alesia, care în curând va împlini un an.
Mult succes Cristina!
Cristian Frisk

Roşioreanca Nicoleta Drăguşin de la Kanal D, singurul corespondent al CNN din România !

Nicoleta Drăguşin este singurul corespondent pe care-l are CNN în România. Jurnalista este contributor la CNN World Report de mai bine de patru ani – din aprilie 2004 – şi are o carieră impresionantă în calitate de corespondent internaţional, din 2001 fiind prezentă în fiecare dintre focarele de conflict ale planetei.

Un prim pas din această colaborare a fost făcut anul trecut, când CNN a difuzat un reportaj realizat de Nicoleta Drăguşin. Subiectul: un software revoluţionar este implementat de Poliţia Română; programul modifică fizionomia copiilor dispăruţi, în aşa fel încât imaginile să-i reprezinte aşa cum arată în prezent.
Luna trecută, Nicoleta a împlint 29 de ani de când a văzut lumina zilei în Roşiorii de Vede. Soarta a vrut ca prima zi a Nicoletei în televiziune să fie una istorică, ziua care, s-a spus de multe ori, “a schimbat lumea din temelii”: 11 septembrie 2001 – data atentatelor sângeroase din SUA. Lucrul se intampla la OTV, dar după aceea, din 2002 – an în care a absolvit Ştiinţele Politice – până în primavara anului trecut, ziarista şi-a legat numele de postul Realitatea TV, din 2003 fiind director al Departamentului Ştiri Internaţionale. Actualmente, Nicoleta este editor Ştiri la Kanal D.

Cariera de corespondent internaţional a dus-o, de-a lungul acestor şapte ani, pe ziaristă în cele mai fierbinţi locuri ale planetei. În 2006, a fost singurul jurnalist de televiziune din România prezent în Beirut, în timpul cumplitului mini-război din Liban. Cu un an înainte, o altă exclusivitate pentru România: Nicoleta era primul jurnalist TV român care transmitea din New Orleans-ul devastat de uraganul Katrina. În 2003, la Realitatea TV, a fost membru al echipei de coordonare a transmisiilor din timpul războiului din Irak (primul ei contact cu profesioniştii CNN), în august acelaşi an transmitea din Darfur, Sudan – dezastrul umanitar fără precedent, iar ianuarie 2005 o găseşte corespondent din Kiev, Ucraina, în timpul neuitatei “Revoluţii Portocalii”. În decembrie 2004, tot la Realitatea, a fost membru al echipei de coordonare care transmitea dezastrul produs de tsunami în Asia.

Aceasta este “fotografia la indigo” a jurnalistei Nicoleta Drăguşin, o teleormăneancă get-beget, care a impresionat lumea bună a televiziunilor naţionale prin profesionalismul de care a dat dovadă.

Avem copii cu care ne mândrim!...

Teleormanul a fost, este şi va rămâne un adevărat izvor nesecat de talente în domeniul teatral.
O veste primită recent ne-a bucurat nespus de mult: trupa de teatru „Marin Preda” de la Şcoala cu clasele I-VIII Frumoasa, coordonată de profesor Mirela Pădureţu a obţinut premiul I şi trei premii de interpretare pentru elevi de la Ploieşti.
Sâmbătă, 30 ianuarie, şi duminică, 31 ianuarie, a avut loc la Muzeul „Ion Luca Caragiale” din „Cetatea petrolului” concursul interjudeţean de interpretare artistică a personajelor caragialiene „Caragiale – contemporanul nostru”. Micii actori teleormăneni Alexandra Chiran, Alice Leocă şi Liviu Baciu au impresionat juriul compus din actorii Ilie Gâlea - preşedinte, Daniel Chirea şi Ionuţ Burlan obţinând premiul I şi, aşa cum precizam în deschiderea materialului, trei premii de interpretare. - Felicitări!

Zâmbiţi, vă rog...

Oricând o astfel de reclamă-pilot realizată fără cusur şi exclusiv de alexăndreni, poate fi o replică la ceea ce înseamnă azi "şoriciul românesc".
Indubitabil, protagoniştii unei asemenea reclame au demonstrat că au talent actoricesc cu caru'.