Circul cu „flăcări violete” şi văjitoare de la PSD
Nu mi-am dorit niciodată să fiu un profet. Şi mai ales când vine vorba de soarta stângii politice româneşti care nu-mi este deloc indiferentă. Ceea ce s-a întâmplat, sâmbătă, la Romexpo, a confirmat, din păcate, pe de-antregul, temerile mele. Am văzut un Congres pregătit „pe genunchi” şi desfăşurat în cel mai grobian mod. Cu negocieri pe uşă, cu retrageri planificate şi cu o lovitură „sub centură” dată de Cristian Diaconescu, ceea ce a dat peste cap, pentru un timp, planurile „echipei Ponta”. A fost o piesă de teatru ieftină cu vrăjitoare şi flăcări violete şi cu scandalul Pandele-Vanghelie.
Ce mai tura-vura, a fost un adevărat circ, de care electoratul românesc de stânga nu avea nevoie! Nu avea nevoie pentru că este mult prea supărat din cauza politicilor sociale promovate de actualii guvernanţi şi, cel mai important, din cauza faptului că partidul care ar fi trebuit să-i reprezinte cu demnitate şi cu o voce puternică, pierde an de an la rând din 2004 încoace, toate bătăliile duse cu PDL şi Traian Băsescu.
PSD de astăzi nu mai este o forţă, mai degrabă este o replică palidă şi penibilă a ceea ce a fost acest partid ani de-a rândul sub conducerile lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Şi cum era de aşteptat, au apărut şi demisiile: deocamdată, până la publicarea materialului, trei, printre care şi a senatorului de Teleorman, Şerban Mihăilescu. Demisii aşteptate şi care nu au luat prin surprindere cu adevărat militanţii serioşi ai acestui partid. Pentru PSD, plecarea lui Mihăilescu nu reprezintă „un capăt de ţară”. Ceea ce mi se pare mai grav este faptul că PSD are tendinţa nu de a se scinda, ci, şi mai grav, de a se fărâmiţa! Este, realmente, un fapt extrem de grav. Şi atunci mă întreb şi îi întreb pe oamenii de bună credinţă şi extrem de devotaţi cauzei de stânga: ce se va întâmpla cu electoratul acestui partid? Spre cine va „migra”? Eu spre exemplu nu aş da votul meu niciodată unui partid condus de Gabriel Oprea şi Şerban Mihăilescu. Dar tot eu spun că dacă Octav Cozmâncă sau Alin Teodorescu ar cere votul meu, este posibil să-l aibă. Şi atunci, vă întreb pe dumneavoastră domnilor din conducerea fostă şi actuală a PSD: nu vă aşteptaţi ca electoratul de stânga serios să vă taxeze înţelegerile mizerabile încheiate pe sub uşă ? Nu negociatorii-şefi Viorel Hrebenciuc şi Marian Vanghelie reprezintă forţa acestui partid, ci „talpa ţării” care şi-a pus o speranţă în dumneavoastră.
Ion Iliescu a avut dreptate. Pentru a câta oară? „Nu manelizaţi partidul!”, a fost strigătul de disperare al sigurului om politic român post-decembrist. Dacă aţi învăţat ceva e bine, dacă nu pieriţi „pe limba dumneavoastră” cum se spune. Iliescu şi-a făcut datoria, lăsându-vă pe mână cel mai puternic şi respectat partid. Nu-l „omorâţi”!
Un comentariu:
Un comentariu foarte realist, cu atât mai mult cu cât vine de la un gazetar de stânga. Da, aceeaşi impresie o am şi eu, că e căciula prea mare pentru Ponta, văzând, mai ales, cine i-o îndeasă pe cap. Dacă mă gândesc bine, ce s-a schimbat, doar Geoană, dar şi el e pe undeva, aproape, prin cămară, tot pe lângă bucate. Şi să dea Dumnezeu ca Ponta să facă gură, că nici dracu nu-l scapă din gura celorlalţi. Gazetarul Amuza a dovedit încă o dată că e vertical, realist şi bun analist.
Trimiteți un comentariu