"Când eram mic, cochetam cu tot felul de spectacole, dar momentul hotărâtor cred că a fost în anul trei de liceu. Era perioada când se desfăşura Festivalul «Cântarea României». Am luat premiul II sau III pe ţară, aşa că mi-am zis: «Ia stai, frate, că e rost să mă poarte şi pe mine!». Acesta a fost momentul care a declanşat dorinţa de a face actorie. E drept că la un moment dat m-am gândit să urmez Dreptul, crezând eu că pot să împart dreptatea, ceea ce şi în acel timp, şi acum, e o iluzie. Am spus că mult mai frumos este să am iluzii în fiecare seară. Chiar dacă se risipesc, ştiu cu siguranţă că a doua zi vor reveni“, ne-a precizat Angel Rababoc.
Dorinţa de a intra la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică a venit ca un lucru firesc.
Şi, chiar dacă au fost cinci încercări, cu momente de cădere ulterioare eşecurilor, visul a prins în cele din urmă contur. "Am încercat cu insistenţă diabolică aproape, am dat cinci examene, pentru că pe atunci erau două, trei locuri într-un an, iar în 1980 s-a dat examen pe un singur loc. S-au strâns sute de băieţi. Vă daţi seama ce inconştienţă a fost! A treia oară când am dat examen, am clacat. Am zis nu mai pot. Întâlnindu-mă cu un minunat actor, Dumitru Furdui, când m-a întrebat ce-am făcut, i-am răspuns: «Am ratat şi anul ăsta, ce să fac?». Mi-a răspuns: «Măi, copile, în meseria asta, când toţi spun să o faci, tu să n-o faci! Când toţi spun să n-o faci, tu s-o faci!». Am primit un impuls în felul ăsta şi am început să învăţ poezii. Cineva m-a sunat şi m-a întrebat: «Ce-ai făcut?». I-am răspuns: «Nu mă interesează, eu învăţ deja o poezie pentru examenul de la anul». Era şi o glumă, care circula în acea perioadă: «Ce faceţi anul ăsta? Dăm examen la teatru şi plecăm la mare»“, mărturiseşte actorul naţionalului craiovean.
Am intrat la clasa profesorului Grigore Gonţă, care a ales să plece. În anul III de facultate, clasă din care făceam şi eu parte a fost preluată de Mircea Albulescu, teleormănean şi el, fiind şi prima sa promoţie. Lucrurile au făcut ca drumul după terminarea facultăţii să meargă spre Craiova. Astfel deveneam actor al Naţionalului craiovean, coleg de cabină cu distinsul Tudor Gheorghe. Tudor Gheorghe m-a întrebat într-o bună zi: «De unde eşti tu ca loc?», «Din Teleorman», i-am răspuns. Şi el mi-a zis: «Atunci vino la mine în cabină». Acum stăm în aceeaşi cabină. E o mare onoare că un asemenea actor mă primeşte în cabina sa, la fel ca şi Ilie Gheorghe”.
Povestea actorului născut în Talpa de Teleorman merge mai deparde şi "arde" necontenit cu fiecare rol jucat pe scena Naţionalului craiovean, dar şi în producţii cinematografice de succes, aşa cum a fost şi filmul "Moromeţii", în care tânărul Birică a prins viaţă prin interpretarea magistrală a lui Angel Rababoc.
Un comentariu:
Lăudabilă perseverenţa cu care Marian Amuza construieşte adevărate pagini de cronică locală, aducând în atenţie personalităţi teleormănene ca aceea a actorului Angel Rababoc, cu o remarcabilă fişă teatrologică, dar şi filmografică, fie şi numai, sau în principal, cu rolul memorabil al lui Birică din „Moromeţii” lui Stere Gulea. Aş putea spune că Marian Amuza întocmeşte, gazetăreşte, o addenda la dicţionarul teleormănean al oamenilor de artă, ştiinţă şi cultură.
Trimiteți un comentariu