Ştefan MITROI – o remarcabilă personalitate a Teleormanului

Scriitorul şi jurnalistul Ştefan Mitroi a fost mai întâi procuror la Alexandria (1980), redactor la Scânteia Tineretului (1983-1989 şi, mai apoi, după Revoluţie, redactor şef la acest cotidian, redactor şef în TVR, director la ziarul Azi (1996-1997) şi Dimineaţa (2001-2002), Consilier pe probleme de cultură şi presă al ministrului de Interne (2005), în prezent fiind cadru universitar la Academia de Poliţie. De asemenea, Ştefan Mitroi a fost primul preşedinte post-decembrist al Asociaţiei Ziariştilor Profesionişti din România (A.Z.R.). S-a născut în 1956, în satul Grosu, într-o familie de agricultori. Este absolvent al Facultăţii de Drept din Iaşi şi a debutat în cariera literară ca poet. Mai târziu a publicat nuvele, cărţi pentru copii, romane şi teatru. În 2006 a primit premiul pentru cea mai bună piesă de teatru de la Clubul Dramaturgilor din cadrul Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2008 a câştigat concursul naţional de teatru pentru copii cu piesa Povestea copilului care a salvat poveştile.
Pentru mine, Stefan Mitroi a reprezentat un etalon profesional în media, un mentor, omul de la care am învăţat multe dintre tainele gazetăriei în perioada cât mi-a fost director la cotidianul Azi. Şi mai presus de orice, Ştefan Mitroi m-a învăţat că trebuie să mă mândresc cu obârşia mea de teleormănean. Şi pentru aceste lucruri, îi sunt recunoscător.
Îmi aduc bine aminte, prin 1996, intram în redacţia nou-înfiinţatului cotidian Ultima oră, unde aveam să-l întâlnesc pe directorul acestei publicaţii, reputatul gazetar Ion Marin. S-a uitat lung la mine, m-a analizat din cap până în picioare, după care, cu un aer mucalit, mi s-a adresat: ”Da, da, tu eşti de la Ştefan Mitroi! Am priceput…” Îmi aduc aminte că-i spusesem reputatului gazetar că sunt din Teleorman. Atât! Replica lui Ion Marin, a fost una savuroasă şi plină de înţelesuri. În acel moment am realizat ce înseamnă cu adevărat “brand-ul Ştefan Mitroi”.
Ca scriitor, nu am eu căderea să-i “comentez” opera literară, în schimb, o face cum nu se poate mai bine Ioan Holban: „Autorul ficţiunii, mai exact, al ficţiunii reale din romanul lui Ştefan Mitroi caută, însă, altceva; în anii când sapă şi lipseşte de acasă, umplând de speranţă pe cei ce aşteaptă apa vie şi de suferinţă (pe Paulina şi Sebastian, soţia şi fiul), Anghel Preducel încearcă să găsească sufletele celor dispăruţi pentru a-i povesti viaţa neştiută din timpul vieţii de deasupra. (...) Din această ambiguitate, explicită încă din titlu (Gaura sau apă vie, apă moartă), creşte romanul lui Ştefan Mitroi, un prozator interesant, matur, cu o formulă epică distinctă în peisajul prozei noastre de azi.”
În încheiere, doar o concluzie: Teleormanul l-a delegat pe Ştefan Mitroi să-l reprezinte cu cinste în faţa lumii întregi. Îndatorire de care remarcabilul om de cultură s-a achitat cu prisosinţă!

S.O.S. - Salvaţi monumentele istorice din nordul judeţului Teleorman!

Pe o rază ce nu depăşeşte o sută de km, cernoziomul din nordul judeţului Teleorman adăposteşte importante vestigii istorice şi culturale unice pentru această zonă a ţării. Ca într-un arc de cerc imaginar, întâlnim Salcia cu Casa memorială "Zaharia Stancu", iar puţin mai la nord, Dideştiul lui Galaction, Siliştea-Gumeşti a lui Marin Preda, dar şi Balaciul lui Constantin Aga Bălăceanu. Spre nord-vest, la "o aruncătură de băţ", cum s-ar spune, Tătărăştii de Sus, localitate pe teritoriul căreia se regăsesc ruinele "Curţii Bălăcenilor", monument istoric din sec XVIII.
Despre acest fapt a luat la cunoştinţă şi fostul ministru al Culturii, academicianul Răzvan Teodorescu, în timpul unei vizite în această zonă a judeţului nostru, în timpul guvernării PSD. La acea vreme, ministrul Teodorescu şi prefectul de atunci şi de acum al judeţului, Teodor Niţulescu, promiteau reprezentanţilor administraţiei publice locale, dar şi jurnaliştilor care i-au însoţit pe cei doi că "în cîţiva ani acest itinerariu va intra într-un circuit cultural naţional", ceea ce implica de la sine conservarea monumentelor istorice existente în zonă.
Au trecut de atunci două guvernări, iar monumentele istorice la care se făcea referire au rămas în acelaşi stadiu de degradare, poate chiar mai accentuat! Imaginile care vi le prezentăm grăiesc de la sine şi reclamă o intervenţie rapidă privind conservarea şi redarea circuitului turistic naţional a acestor adevărate comori ale istoriei noastre naţionale.

Merită să fie citit...

Căderea în uitare: Zaharia STANCU

Zaharia Stancu s-a născut pe 5 octombrie 1902 în comuna teleormăneană Salcia şi a murit în Bucureşti, în ziua de 5 decembrie 1974. Copilăria şi adolescenţa i-au fost marcate de sărăcie şi frustrări, un rol jucându-l în acest sens şi o anumită infirmitate dobândită la un picior. A fost înzestrat, însă, cu o ambiţie devorantă şi cu o incontestabilă dragoste de lectură. A citit de-a valma, tot ce-i cădea în mână, în orice condiţii, uitând uneori până şi de foame. La 31 de ani a devenit licenţiat în litere şi filosofie al Universităţii din Bucureşti, dar, până în această fază, drumul vieţii sale a fost greu, trebuind să-şi câştige existenţa din munci umile, prost plătite. A intrat în presă, remarcându-se ca unul dintre cei mai acizi publicişti ai perioadei interbelice româneşti. În paralel, a cochetat şi cu poezia, tipărind în 1927 volumul de versuri "Poeme simple", care a primit premiul Societăţii Scriitorilor din România. A publicat şi câteva romane de consum, rău primite de critică pentru inconsistenţa lor.
După 23 august 1944, destinul i se va modifica substanţial, graţie adeziunii la ideile comuniste. În 1948 publică romanul "Desculţ", pe care critica oficială îl va considera o adevarată capodoperă şi-l va supralicita ani la rând. Romanul a fost tradus într-un şuvoi de limbi străine, aspect care-l va determina pe Stancu să afirme mai tarziu, plin de mândrie, că eroul său Darie a străbătut lumea în sandale de aur. Au urmat alte şi alte scrieri, nucleul inspirator al majorităţii lor regăsindu-se în acelaşi "Desculţ"...
În paralel, scriitorul a cumulat numeroase premii, distincţii şi demnităţi oficiale: laureat al Premiului de Stat, academician, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, director al Teatrului Naţional, şef peste mai multe reviste literare... Spre finalul vieţii a revenit la poezie, publicând trei volume remarcabile prin atmosfera nostalgică, de o tristeţe ce aminteşţe vag lirica lui Serghei Esenin.
Astăzi, Zaharia Stancu este practic uitat. E greu de spus ce va rămâne valabil din uriaşa-i operă. Romanele "Pădurea nebună", "Jocul cu moartea" şi "Şatra" nu pot fi ignorate. Poetul pare mai inspirat decât prozatorul... "Desculţ" e mutilat de falsitatea istorică şi tezismul strident al manierei de concepere.
Ca staroste al breslei scriitorilor, Zaharia Stancu s-a comportat, însă, admirabil, aspect recunoscut de majoritatea absolută a acestora. A uzat din plin de influenţa sa publică pentru a le apăra şi impune drepturile, atât cât s-a putut, într-o perioadă dificilă sub aspect politic. Era un bărbat impozant, atractiv fizionomic, având alura unui aristocrat, această ultimă impresie accentuându-se odată cu înaintarea sa în vârstă...

Cristian SANDACHE
"Flacăra Iaşului"

N.N.- Pe la începutul anului 1932, apare ziarul AZI, avându-l ca director pe Zaharia Stancu, la care au colaborat scriitori straluciţi precum: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Streinu, Ion
Pillat, Ion Vinea, Gib Mihaescu, Alexandru Sahia, Geo Bogza.

Un teleormănean de caracter cu care ne mândrim – George Ogăraru

„Trec peste absolut orice ca să joc pentru Steaua!”
După cum se ştie, la finele sezonului fotbalistic recent încheiat, conducerea echipei Steaua a avut o rundă de discuţii cu fostulul fundaş al echipei din Ghencea, George Ogăraru, în prezent legitimat la Ajax, privind revenirea internaţionalului român în tricoul roşu-albastru. Negocierile au eşuat dar, de curând, datorită refuzului fundaşului Pawel Golanski de a-şi prelungi contractului cu Steaua, “pista Ogăraru” a fost din nou ”accesată”.
Contactat de redatorii GSP, George Ogararu a precizat: “Uitaţi ce este: eu trec peste absolut orice ca să joc pentru Steaua! Peste orice! Pentru mine, poarta acestui club nu se va închide definitiv niciodată! Şi spun asta cu convingere, indiferent de tratamentul de care aş avea parte la un moment dat. Îmi trece supărarea cînd vine vorba de Steaua.” No comment!
După cum se ştie, George Ogăraru este unul dintre numele mari din fotbalul românesc, “cu profunde rădăcini teleormănene”, el fiind originar din comuna Talpa, origine cu care fotbalistul s-a mândrit de fiecare dată când a avut prilejul să o facă. Bravo George!

Marius Roşu, noul manager al Spitalului de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede?

După publicarea pe saitul ziarului „EXCLUSIV” a materialului care viza atitudinea nicidecum civilizată a soţului doamnei manager al Spitalului de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede la adresa colegului Claudiu Dumitrache, conducerea Organizaţiei PDL Roşiorii de Vede, prin persoana preşedintelui Tudorel Coman a ţinut să ne precizeze faptul că, citez, „organizatia locală a PDL a luat act de acest fapt şi va intensifica măsurile de numire a noului manager al Spitalului de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede, în persoana celui nominalizat de partid să ocupe această funcţie, este vorba de Marius Roşu”.
În opinia liderului local al PDL, „doamna Mirela Ciobanu care ocupă interimar funcţia de manager cu delegaţie nu este propusă de partid să ocupe acest post, mai mult, situaţia de la acest spital impune numirea cît mai urgent a noului manager, eveniment care se va petrece în cel mult două săptămâni”.
L-am întrebat pe preşedintele Tudorel Coman cum comenteaza afirmaţia prefectului Teodor Niţulescu cum că, „atâta timp cât va deţine dumnealui această funcţie, pe doamna Ciobanu nu o va schimba nimeni”, liderul democrat-liberal a precizat sec:” propunerea partidului este alta şi trebuie respectată!”

Stop prigonirii jurnaliştilor şi mijloacelor media de stânga!

În aproape 20 de ani de presă nu mi-a fost dat să văd o astfel de prigonire a jurnaliştilor şi chiar a mijloacelor media de stânga, aşa cum trăim să vedem în prezent sub regimul Băsescu! Nici Alianţa CDR nu a mers aşa departe cu hăituirea jurnaliştilor care şi-au exprimat deschis opţiunea pentru stânga politică şi pentru acest fapt Emil Constantinescu şi ţărăniştii merită tot respectul. Chiar dacă în acea perioadă presa românească nu a cunoscut un avânt, cel puţin nu a simţit din plin astfel de „seisme” la care este supusă astăzi.Este limpede: în aceste momente de „criză economică” operează din plin dictonul „cine nu este cu mine este împotriva mea” şi, ca atare, trebuie ras! Aşa înţeleg actualii guvernanţi să „ apere” libertatea presei. Ziare care dintr-un motiv sau altul s-au poziţionat în afara sferei de influenţă a actualului preşedinte şi-au găsit sfârşitul într-un mod sau altul. Fie au fost rase complet, fie îşi mai regăsesc existenţa decât on-line ca o formă intermediară până la agonie . Unor posturi tv li se blochează conturile iar altora li se forţează „mâna” să facă disponibilizări masive. Şi totul sub perdeaua uneori jenantă şi ridicolă în egală măsură, numită „criză economică”.
Regres economic am trăit şi în regimul Constantinescu dar mijloacele media au continuat să existe, greu este adevărat, dar au reuşit să-şi „transmită mesajul”. Acum, pumnul în gura presei a devenit un mod al existenţei acestui regim monolitic şi, cel mai grav, este faptul că societatea civilă nu observă lucrul acesta şi, ca atare, nu ia o poziţie publică în faţa unor astfel de gesturi extrem de grave şi periculoase pentru sistemul democratic care îl tot aclamăm şi-l ridicăm în slăvi.
Să nu mai vorbim de UZP si CNA care nu au luat o poziţie publică în acest sens, ceea ce este şi mai de neînţeles dar, cu toate astea, sancţionează în mod public jurnalişti precum S.R. Stănescu, ori Bogdan Chireac... No comment!

La mulţi ani, prietene drag!

Bonom, mucalit, pus mereu pe glume cu tâlc. Acesta este profilul jurnalistului Costi Bugean. La prima vedere, seamănă leit cu prototipul dat de Eugen Simion “omului de la câmpie”: dur, de multe ori creându-ţi impresia ca nu-ţi dă atenţie la ceea ce spui... Este os din stipea Moromeţiană, ce să-i faci!?... Dacă, însă, ai privilegiul să ajungi să-l cunoşti, nu-l mai ...recunoşti. Are un suflet mare, cât descoperirea Câmpiei Burnasului, locul de unde îşi trage seva existenţială şi profesională.Uneori pus pe şotii, glumeţ, dar, de fiecare dată cu un bagaj substanţial şi inteligent de glume... Acesta este jurnalistul Constantin Bugean, un om de presă cu o puternică amprentă în îngusta, dar profunda lume a presei scrise si audio-vizuale din Teleorman.Zilele acestea, mai exact în aceeaşi zi cu Florin Piersic,pe 27, prietenul şi apreciatul om de presă împlineşte 38 de ani. Nu spun de primăveri, căci pentru el aceasta vârstă înseamnă un reper al maturităţii profesionale şi nu numai. Reprezintă, dacă vrei, o vârstă a deplinei maturităţi în ale jurnalismului profund, de caracter şi, de ce nu, a impunerii pe piaţa media a unui stil inconfundabil: stilul Constantin Bugean! Un stil pe care de multe ori şi eu mi l-am dorit să-l “înfiez”, dar nu am reuşit dintr-un motiv lesne de înţeles: nu-l aveam în sânge! E greu să fii pamfletar şi caricaturist de substanţă şi, în egală măsură, analist profund. Constantin Bugean, în schimb, a reuşit cu prisosinţă acest lucru! Pentru asta îl invidiez şi, în egală măsură, îl admir. Este stilul lui, unic, inconfundabil, oferit cu dragoste şi generozitate presei scrise teleormănene.

La ceas aniversar, drag prieten, un sincer LA MULŢI ANI!...

INTERESUL (politic) poartă... tichie de mărgăritar!

Nu mică mi-a fost uimirea când zilele trecute am aflat „în gura târgului”, cum se spune, că noul manager al Spitalului de Pneumoftziologie din Roşiorii de Vede este şi... va fi „cât eu sunt prefect”, Mirela Ciobanu.
Cel puţin aşa a „ameninţat” actualul prefect de Teleorman, Teodor Niţulescu.Teodor Niţulescu, acelaşi personaj care cu circa doi ani în urmă, era patronul postului Antena 1 Alexandria si, redactorii lui, în speţă Claudiu Dumitrache, pe atunci redactor la Stiri în Antena1 Alexandria era ameninţat , lovit cu portiera maşinii în faţă şi înjurat de soţul doamnei Mirela Ciobanu, pe nume Dumitru Ciobanu, şofer la amintita unitate sanitară. Motivul, unul simplu: domnul Ciobanu parcase maşina instituţiei, în miez de iarnă, pe „interzis” în faţa Prefecturii, iar colegul îşi permisese să îl filmeze. Dacă lucrurile rămâneau aşa, poate nu ar fi fost bai, dar domnul Ciobanu a început să adreseze cuvinte grele de suportat urechilor la adresa postului Antena 1, a patronului Teodor Niţulescu şi a anturajului acualului prefect.
După doi ani, ciudat dar adevărat, familia Ciobanu s-a împrietenit subit şi greu de înţeles cu actualul prefect Niţulescu care mai nou îi „ţine în braţe” pe cei doi. Ciudate sunt regulile „jocului politic” în acest regim!...

ORA ADEVĂRULUI

Şeful Poliţiei TF Roşiori Nord, la baza şantajului la adresa unui magistrat!

Spuneam cu ceva vreme în urmă într-un material publicat în coloanele săptămânalului „EXCLUSIV” că „de ceva vreme, în gura târgului circulă o poveste stranie, având ca protagonişti mai mulţi oameni importanţi din judeţ. Era vorba despre un magistrat care a dat serios în boala consumului de alcool, un înalt funcţionar public, un poliţist cu funcţie de conducere şi o ...inculpată într-un dosar, devenită ulterior acuzator. Ce-i leagau pe cei patru?... Existenţa unei casete filmate pe care se regăsesc imagini cu magistratul şi femeia în ipostaze compromiţătoare. Mai precis, dezbrăcaţi precum Adam şi Eva. Filmarea a fost făcută la comandă, de către operatorii de imagine ai unui post local de televiziune, cu ceva vreme în urmă, în apartamentul femeii.
Vă aduceţi aminte faptul ca am scris că dosarul a ajuns, într-un final, la magistratul la care am făcut referire. Ce a urmat, contează cel mai mult. Filmarea nu a fost dată niciodată pe post, caseta cu imaginile fiind cerută de patronul postului tv, respectiv înaltul funcţionar public. Şi acum bomba: cel care a pus la cale şantajul magistratului a fost şeful Poliţiei TF Rosiori Nord, „celebrul” comisar Cristea despre care se “povesteşte” prin anumite medii că ar fi fost luat de curând în vizor şi de DNA.
Surse din Regionala SNCFR ne-au dezvăluit că mai mulţi salariaţi ai societăţii au fost “invitaţi” de procurorii DNA sa dea cu “subsemnatul” despre matrapazlâcurile poliţistului. Ce va ieşi, rămâne de văzut şi de consemnat.
De altfel, pe site-ul ziarului “Exclusiv”, mai mulţi cititori ne-au semnalat numeroase cazuri de ilegalităţi comise, se zice, de comisarul şef Cristea. Redăm, în continuare, un comentariu postat pe site-ul ziarului, de o cititoare pe numele său Carmen: “Bănuiesc că nu se pune problema că nu ştiţi cine sunt protagoniştii. Cunosc povestea, ştiu şi eu cine sunt. Ce vreau să vă spun în plus, că poliţistul respectiv are multe bube în cap de care nu ştie conducerea IPJ. Am foarte multe să vă spun despre el, plus probe care acoperă ceea ce spun, astfel încât să-i folosiţi numele fără problemă. Cred că e timpul să fie potolit acest şpăgar. Vă trimit un mail cu nr meu de telefon”. No comment!

Promo emisiune "Teleormanul nefardat"

VERDE-N FAŢĂ

“De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere!”

Recent, rasfoind presa noastră cea de toata zilele şi de toate nopţile, nu mică mi-a fost mirarea când într-un colţ de pagină a unei publicaţii de cancan, mi-a fost dat sa văd stipulat un titlu de interviu cu trimitere în pagina a treia realizat de un anume redactor al carui nume nu spune mare lucru pentru istoria presei româneşti cu un reputat confrate din domeniul audio vizualului. Titlul, unul incitant, te determină, vrând-nevrând, să nu laşi neobservată trecerea în revistă a acelei discuţii imortalizate pe „hîrtie gabenă fără culoare politică”, parafazînd un dicton la modă prin anii 95 atunci când se făcea referire la cotidianul „Cronica română”.
Dacă numele redactorului nu-l fac public datorită faptului că el nu spune nimic-cel puţin deocamdată-, al intervievatului, actualmente VIP , nu-l consemnez dintr-o raţiune cât se poate de simplă, dar nicidecum simplistă: mi-e jenă şi milă în acelaş timp de bietul aşa-zis „reputat om de televiziune”.
Ce mai tura-vura, individul, care actualmente nu prea mai „umple” sticla cu prezenţa-i de justiţiar format într-o anumită şcolală şi ştie el care, a avut nesimţirea crasă să precizeze „pentru selectul public cititor al publicaţiei...” că cea mai „neagră periadă din viaţa sa de „important om de televiziune” şi-a petrecut-o în „defunctul Tele 7 abc”. Bravo coane, că ai scos pe guriţa ta plină de abjecţii o astfel de idioţenie! Abia te aşteptam la interval. De fapt nu mă miră; caracterul tău, ani de-a rândul a fost unul, cel puţin discutabil...
Dar să revin la „perioada neagră din viaţa sa de om de televiziune”: acest individ, prin anii de graţie 98-99, odată cu „dezertarea” în masă a „echipei Radu Coşarcă” pentru banii puşi la bătaie de grupul INTACT, acesta a luat drumul TVR, nefiind introdus de Coşarcă în echipa dezertorilor plecaţi în Antena1. Ce aport a avut el în postul public de televiziune unde a adăstat, cum se spune în popor „de la culesul porumbului până la tăiatul cocenilor”, nu comentez. Însă, un gest al său făcut în dispreţ faţă de oamenii care i-au acordat încredere şi l-au format ca jurnalist în Tele7abc, spune mult despre caracteul acestui „important om de televiziune”. Acesta, la plecare în postul public, a luat cu el întreaga arhivă tv din postul Tele7abc dedicată activităţii Ministerului de Interne, ignorând nu numai bunul simţ, dar şi bătându-şi joc de munca oamenilor care au pus la punct această arhivă-operatori de imagine, sunetişti, regizori de montaj şi arhivist! Să nu mai spunem că zecile de ore de imagini imortalizate pe banda video erau proprietatea postului din Calea Victoriei şi, nicidecum, al celui din Pangratti!
A doua zi, cînd m-am prezentat la program, i-am cerut arhivistului, nimeni altul decât mama reputatului coleg Vlad Petreanu de la Antena1, doamna Maria Petreanu, să trecem în revistă arhiva MI, deoarece urma să trimit la Comandamentul Jandarmeriei un reporter să realizeze un material legat de comemorarea victimelor macelului de la Otopeni din zilele Revoluţiei.
Stupoare! În arhivă nu numai ca nu am mai gasit imaginile de care aveam nevoie ; întreaga arhivă dedicată activităţii MI dispăruse fără urmă! Luni bune mi-au trebuit după aceea ca împreună cu regizorul de montaj Adriana Stoiniceanu si arhivistul Maria Petreanu să reconstruim această secţiune. Cât despre dispariţia acelei arhive, pur întâmplător, am aflat peste ceva vreme că ar exista în TVR, graţie „muncii neostoite a unui important om de televiziune”.
Acesta este caracterul celui care acum cu dispreţ vorbeşte în termeni batjocoritori despre un post de televiziune care l-a „adunat” de pe stradă şi l-a făcut vedetă „pe sticlă”. „Bine că a murit, zice individul, făcând referire la închiderea postului Tele7 abc, că altfel aveam să asistăm la o telenovelă media grotească!”.
Domnule VIP, Tele 7 abc continuă să existe prin cei care au ieşit de pe băncile acestei adevărate şcoli de televiziune făcându-i cinste astăzi prin prestaţiile lor în audio-vizual!... Dar tu nu ai caracter şi, mai mult decât atât, nici minte nu prea ai. Vorba aceea: „De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere!” Cât despre tine ca personaj, numai de bine!... Apropo: am răspuns astfel mai multor foşti telespectatori ai postului din Calea Victoriei care m-au întrebat ce s-a ales de arhiva Tele7abc după desfiinţarea postului. Ea a fost „ridicată”, în timp, de redactori „isteţi” ajunşi prin curţile altor posturi tv.