Merită să fie citit...

Căderea în uitare: Zaharia STANCU

Zaharia Stancu s-a născut pe 5 octombrie 1902 în comuna teleormăneană Salcia şi a murit în Bucureşti, în ziua de 5 decembrie 1974. Copilăria şi adolescenţa i-au fost marcate de sărăcie şi frustrări, un rol jucându-l în acest sens şi o anumită infirmitate dobândită la un picior. A fost înzestrat, însă, cu o ambiţie devorantă şi cu o incontestabilă dragoste de lectură. A citit de-a valma, tot ce-i cădea în mână, în orice condiţii, uitând uneori până şi de foame. La 31 de ani a devenit licenţiat în litere şi filosofie al Universităţii din Bucureşti, dar, până în această fază, drumul vieţii sale a fost greu, trebuind să-şi câştige existenţa din munci umile, prost plătite. A intrat în presă, remarcându-se ca unul dintre cei mai acizi publicişti ai perioadei interbelice româneşti. În paralel, a cochetat şi cu poezia, tipărind în 1927 volumul de versuri "Poeme simple", care a primit premiul Societăţii Scriitorilor din România. A publicat şi câteva romane de consum, rău primite de critică pentru inconsistenţa lor.
După 23 august 1944, destinul i se va modifica substanţial, graţie adeziunii la ideile comuniste. În 1948 publică romanul "Desculţ", pe care critica oficială îl va considera o adevarată capodoperă şi-l va supralicita ani la rând. Romanul a fost tradus într-un şuvoi de limbi străine, aspect care-l va determina pe Stancu să afirme mai tarziu, plin de mândrie, că eroul său Darie a străbătut lumea în sandale de aur. Au urmat alte şi alte scrieri, nucleul inspirator al majorităţii lor regăsindu-se în acelaşi "Desculţ"...
În paralel, scriitorul a cumulat numeroase premii, distincţii şi demnităţi oficiale: laureat al Premiului de Stat, academician, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, director al Teatrului Naţional, şef peste mai multe reviste literare... Spre finalul vieţii a revenit la poezie, publicând trei volume remarcabile prin atmosfera nostalgică, de o tristeţe ce aminteşţe vag lirica lui Serghei Esenin.
Astăzi, Zaharia Stancu este practic uitat. E greu de spus ce va rămâne valabil din uriaşa-i operă. Romanele "Pădurea nebună", "Jocul cu moartea" şi "Şatra" nu pot fi ignorate. Poetul pare mai inspirat decât prozatorul... "Desculţ" e mutilat de falsitatea istorică şi tezismul strident al manierei de concepere.
Ca staroste al breslei scriitorilor, Zaharia Stancu s-a comportat, însă, admirabil, aspect recunoscut de majoritatea absolută a acestora. A uzat din plin de influenţa sa publică pentru a le apăra şi impune drepturile, atât cât s-a putut, într-o perioadă dificilă sub aspect politic. Era un bărbat impozant, atractiv fizionomic, având alura unui aristocrat, această ultimă impresie accentuându-se odată cu înaintarea sa în vârstă...

Cristian SANDACHE
"Flacăra Iaşului"

N.N.- Pe la începutul anului 1932, apare ziarul AZI, avându-l ca director pe Zaharia Stancu, la care au colaborat scriitori straluciţi precum: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Streinu, Ion
Pillat, Ion Vinea, Gib Mihaescu, Alexandru Sahia, Geo Bogza.