Ştefan MITROI – o remarcabilă personalitate a Teleormanului

Scriitorul şi jurnalistul Ştefan Mitroi a fost mai întâi procuror la Alexandria (1980), redactor la Scânteia Tineretului (1983-1989 şi, mai apoi, după Revoluţie, redactor şef la acest cotidian, redactor şef în TVR, director la ziarul Azi (1996-1997) şi Dimineaţa (2001-2002), Consilier pe probleme de cultură şi presă al ministrului de Interne (2005), în prezent fiind cadru universitar la Academia de Poliţie. De asemenea, Ştefan Mitroi a fost primul preşedinte post-decembrist al Asociaţiei Ziariştilor Profesionişti din România (A.Z.R.). S-a născut în 1956, în satul Grosu, într-o familie de agricultori. Este absolvent al Facultăţii de Drept din Iaşi şi a debutat în cariera literară ca poet. Mai târziu a publicat nuvele, cărţi pentru copii, romane şi teatru. În 2006 a primit premiul pentru cea mai bună piesă de teatru de la Clubul Dramaturgilor din cadrul Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2008 a câştigat concursul naţional de teatru pentru copii cu piesa Povestea copilului care a salvat poveştile.
Pentru mine, Stefan Mitroi a reprezentat un etalon profesional în media, un mentor, omul de la care am învăţat multe dintre tainele gazetăriei în perioada cât mi-a fost director la cotidianul Azi. Şi mai presus de orice, Ştefan Mitroi m-a învăţat că trebuie să mă mândresc cu obârşia mea de teleormănean. Şi pentru aceste lucruri, îi sunt recunoscător.
Îmi aduc bine aminte, prin 1996, intram în redacţia nou-înfiinţatului cotidian Ultima oră, unde aveam să-l întâlnesc pe directorul acestei publicaţii, reputatul gazetar Ion Marin. S-a uitat lung la mine, m-a analizat din cap până în picioare, după care, cu un aer mucalit, mi s-a adresat: ”Da, da, tu eşti de la Ştefan Mitroi! Am priceput…” Îmi aduc aminte că-i spusesem reputatului gazetar că sunt din Teleorman. Atât! Replica lui Ion Marin, a fost una savuroasă şi plină de înţelesuri. În acel moment am realizat ce înseamnă cu adevărat “brand-ul Ştefan Mitroi”.
Ca scriitor, nu am eu căderea să-i “comentez” opera literară, în schimb, o face cum nu se poate mai bine Ioan Holban: „Autorul ficţiunii, mai exact, al ficţiunii reale din romanul lui Ştefan Mitroi caută, însă, altceva; în anii când sapă şi lipseşte de acasă, umplând de speranţă pe cei ce aşteaptă apa vie şi de suferinţă (pe Paulina şi Sebastian, soţia şi fiul), Anghel Preducel încearcă să găsească sufletele celor dispăruţi pentru a-i povesti viaţa neştiută din timpul vieţii de deasupra. (...) Din această ambiguitate, explicită încă din titlu (Gaura sau apă vie, apă moartă), creşte romanul lui Ştefan Mitroi, un prozator interesant, matur, cu o formulă epică distinctă în peisajul prozei noastre de azi.”
În încheiere, doar o concluzie: Teleormanul l-a delegat pe Ştefan Mitroi să-l reprezinte cu cinste în faţa lumii întregi. Îndatorire de care remarcabilul om de cultură s-a achitat cu prisosinţă!